“Lumea este un loc minunat pentru ca eu exist!!”
Desi zilnic mii si mii de ganduri se perinda in mintea unui om, sunt persoane care parcurg intregul traseu al vietii lor ignorand/ratand oporunitatea de a crea spatiu si pentru acest gand!
Dvs. v-a trecut acest gand prin minte vreodata? Vi se pare o afirmatie valida? Cum evaluati valoarea ei de adevar? Daca este sa il ganditi acum, ce simtiti?
Eu agreez ideea conform careia calitatea vietii poate creste semnificativ atunci cand lucram emotional cu noi insine pentru a crea valoare de adevar acestei afirmatii. Astfel facem loc acestui gand in mintea noastra si il “hranim”, gandindu-l din ce in ce mai des. Este o credinta sanatoasa pe care se poate construi o relatie sanatoasa cu tine insuti, cu ceilalti si cu lumea. Aceasta afirmatie reprezinta o modalitate de a-ti oferi recunoastere pentru “A FI”. De regula si in cazurile fericite, recunoasterea pe care o primim de la ceilalti si de la noi insine, este pentru “a face”, “a gandi” si a avea”. Foarte rar pentru “a fi”. De exemplu, cat de des v-a spus vreo persoana semnificativa, copil fiind: “ma bucur ca existi”, “viata mea este mai frumoasa de cand ai venit tu pe lume” ?
Devenind din ce in ce mai constienti de modul in care “curge” recunoasterea in viata noastra, putem imbunatati modalitatile prin care gestionam aceasta nevoie psihologica fundamentala a oricarei fiinte umane- nevoia de recunoastere.
Cum ar fi sa experimentati viata, avand acest gand ca background?
psiholog Claudia Briscan
October 18th, 2009 at 10:55 pm
Este greu, dar nu imposibil….
Dar oare cine sunt eu? O intrebare care asteapta raspuns de la mine si nu de la ceilalti apropiati.