Grup de suport

Imaginati-va un soricel intr-o cusca…Numele lui este Albert si ceea ce i s-a intamplat  nu a fost deloc placut pentru el si poate nici pentru tine, care citesti despre acest experiment. Pardoseala custii este impartita in mai multe sectoare. De cateva ori pe zi, soricelului i se administreaza socuri electrice scurte. Initial in sectorul A si Albert  fuge in B, apoi se aplica socuri electrice si in A si in B, iar soricelul fuge in toate directiile ca sa gaseasca un sector fara soc electric si ajunge in sectorul C, s.a.m.d., pana cand se aplica soc electric pe toata pardoseala. Initial, soricelul fugea in toate directiile cautand scapare asa cum procedase in zilele anterioare! In doar 2 zile insa, reactia  soricelului era aceea de a sta nemiscat si chircit,  primind pedeapsa/suferinta. A invatat ca atunci cand apare socul electric, nu are ce sa faca. Apoi experimentul a continuat revenindu-se la aplicarea unui soc electric doar pe cate un sector -  in care se afla soricelul la momentul respectiv. Dar el ramanea tot acolo, fara sa fuga in sectorul alaturat, asteptandu-se ca astazi sa fie la fel ca ieri. Poate daca Albert ar fi inceput ziua debarasat de asteptarile si concluziile impovaratoare ale zilei precedente… !

I s-a lasat si usa custii deschisa, avand astfel posibilitatea de a iesi oricand, dar nu a fugit. Soricelul a invatat ca orice ar face nu reuseste sa scape de suferinta…ca orice ar face, nu are puterea sa influenteze evenimentele. Astfel incat atunci cand « scaparea « era sub nasucul lui, nu a mai vazut-o. A incetat sa o mai caute, ba mai mult a incetat sa se mai astepte la vreo scapare. Nu si-a mai cautat sansele. In doar doua zile a invatat ca este neajutorat si ca tot ce are de facut este sa stea pe loc si sa suporte, desi erau la dispozitia lui posibilitati reale de a evita suferinta  A renuntat sa mai caute vreo solutie, vreo scapare !!

Seligman a concluzionat, plecand de la acest tip de experiment, ca si oamenii pot invata neajutorarea! Raman paralizati in suferinta, traind starea de neputinta, doar pentru ca au experimentat anterior o situatie fara iesire si au fost incapabili de a evita o suferinta la un moment dat in viata lor. Astfel, treptat, pe masura acumularii experientelor, pierd abilitatea de a vedea iesirile, scaparile, solutiile. Renunta la a le mai vedea !

Ceea ce vedem, percepem la un moment dat este in stransa legatura cu ceea ce ne asteptam sa vedem si sa gasim. Toate aceste asteptari/decizii /credinte legate de ceea ce este posibil sa gasim in viata, se scufunda la un moment dat in inconstient. Nu mai stim clar si constient care este motivatia actiunilor si comportamnetelor noastre - de ce facem ceea ce facem si incotro ne indreptam facand aceste lucruri. De cate ori reactionam la situatii, evenimente din prezent pe baza schemelor formate in trecut ? Ce sanse mai are prezentul sa se deruleze si sa ne surprinda cu prospetimea si savoarea experientelor sale, daca noi il ” inghesuim ” in schemele trecutului ? Nu ar fi mai interesant daca am decide sa facem prezentului loc in viata noastra ? Sa ne oferim sansa de a trai clipa prezenta?

Te invit acum « sa te uiti » la propria ta viata – ca si cand tu esti spectator, iar pe un ecran panoramic se deruleaza filmul vietii tale. Si da-ti voie sa descoperi lucruri despre tine, sa explorezi eventualele tale « neajutorari », momente in care poate te-ai simtit « prins in capcana ». In ce situatii ai desconsiderat masiv solutiile, optiunile pe care le aveai ?

Psiholog Claudia Briscan

Calitatea vietii noastre depinde de intrebarile pe care ni le adresam – spun unii ! In aceasta idee, te invit sa-ti adresezi urmatoarea intrebare :

Ce obiective mi-as propune pentru viata mea pe termen scurt si pe termen lung, daca as sti ca voi reusi cu siguranta si daca as avea credinta de nezdruncinat ca este imposibil sa NU reusesc?

Raspunsul la aceasta intrebare ne ajuta sa surprindem in ce mod frica de esec « sculpteaza » obiectivele pe care ni le propunem.

S-a conturat chiar perspectiva  - pe care eu personal o agreez - conform careia NU exista esec, exista doar feedback care te ajuta sa-ti reglezi activitatea, comportamentul in drumul tau catre obiectivul propus.

Psiholog Claudia Briscan

“Dacă obiectivele sunt neclare sau nu sunt precizate într-o formă măsurabilă,  atunci şi criteriile de succes vor fi neclare.”/Hugwood şi Gunn/

Iti propun o ancorare in AICI SI ACUM si in disponibilitatea de face lucruri concrete pentru tine. Provocarea consta in a lua o foaie de hartie pe care sa  notezi obiectivele tale pe acest an in urmatoarele domenii: sanatate, relational, familie, cariera/financiar, dezvoltare personala - experimentarea de noi atitudini. In prima etapa noteaza-le asa cum iti vin in minte, ce ai vrea sa schimbi si sa obtii in fiecare din aceste domenii, apoi prelucreaza-le pe baza criteriilor de mai jos.
MODALITATE de FORMULARE a OBIECTIVELOR :
1.Sa fie formulate in termenii comportamentului/situatiei dorite si nu in termenii comportamentului/situatiei indezirabile. E important ca obiectivul sa enunte ceea ce vrei, ceea ce doresti sa obtii in termeni pozitivi, si sa nu enunte ceea ce nu mai vrei. Astfel, definesti directia de mers prin apropierea de ceea ce iti doresti si nu  prin indepartarea de ceea ce nu iti doresti.
De exemplu: nu vreau sa mai fumez, nu vreau sa mai fiu impulsiv, nu vreau sa mai beau zilnic cu prietenii, nu vreau sa mai pierd timpul – descriu comportamentele indezirabile, de care vrei sa scapi ,  pe care vrei sa le elimini
Vreau sa am grija de sanatatea mea, vreau sa fiu calm si sa-mi exercit capacitatea de a gandi clar in orice imprejurare, vreau sa-mi utilizez constructiv timpul, vreau sa gasesc solutii la problemele cu care ma confrunt – sunt obiectivele descrise in termeni pozitivi, a ceea ce vreau sa obtin
2.      Sa fie realiste si sa tina de cadrul tau de referinta, de abilitatile tale. Nu tine de cadrul tau de referinta un obiectiv de genul »  partenerul de cuplu sa nu mai faca crize de gelozie », « vecinul sa ma salute in fiecare dimineata zambind », » soacra sa se poarte frumos cu mine «
Sa fie realiste, realizabile si nu autosabotoare!! Unii oameni isi fixeaza  obiective nerealiste, iar finalul povestii este ca traiesc sentimentul de esec, de neputinta/ neajutorare si devalorizare personala pentru ca nu le-au indeplinit! De fapt, inca de la inceput « interesul lor, dorinta lor », la nivel inconstient (agenda lor ascunsa), nu era de a indeplini acel obiectiv, ci de a esua in atingerea lui. Poate multi dintre voi se gandesc acum ca asa ceva este imposibil ! Cine si-ar face una ca asta ? Cine poate sa aiba o agenda ascunsa legata de esec ? Exista teorii care spun ca DA - este posibil ca oamenii sa isi construiasca experiente cu un final cunoscut lor care sa le confirme credintele formate in trecut.  Cu alte cuvinte folosesc si acest prilej pentru  a reitera un repertoriu emotional si cognitiv familiar lor– « niciodata nu-mi iese nimic », ‘nu sunt bun de nimic », « stiam eu ca asa o sa se intample ». Deci, nu te autosabota, fixandu-ti obiective care sa-ti demostreze ce nu poti si ca nu poti, ci fixeza-ti obiective care sa iti demonstreze ce poti sa fii si sa faci!
3.      Sa fie specifice si masurabile
O intrebare foarte utila in formularea unui obiectiv este:   »cum voi sti ca obiectivul meu este indeplinit ? », « cum va arata diferit viata mea / ce va fi diferit in viata mea cand acest obiectiv va fi implinit » ?
Sa luam exemplul unei persoane care are probleme datorita faptului ca intarzie in mod frecvent la intalnirile de afaceri, la cele cu prietenii, cat  si la serviciu. Aceasta isi   fixeaza ca obiectiv  « Vreau sa devin punctual  si » de cuvant/de incredere »! ». Cum va sti aceasta persoana ca obiectivul pe care si l-a propus este indeplinit ? « Cand la urmatoarele 12 de intalniri voi ajunge la timp sau chiar cu 2-3 minute mai inainte. Cand voi primi din partea celor apropiati mie recunoastere pentru punctualitate si confirmarea acestei schimbari »
O alta persoana, sa spunem ca, isi fixeaza ca obiectiv « Vreau sa imi imbunatatesc relatia cu mine insumi/ insami, sa am grija de mine si sa invat sa petrec timp placut cu mine ».  Cum va sti aceasta persoana ca obiectivul pe care si l-a propus este indeplinit ? « Atunci cand saptamanal, structura timpului meu va contine cel putin trei dintre activitatile de pe lista cu « ce imi place sa fac/ ce ma face sa ma simt bine si sa ma destind », de exemplu: cand  merg la un curs de dans sau la bazinul de innot sau atunci cand fac o baie cu arome si lumanari »
Parcurgand acest algoritm de indeplinire a unui obiectiv, vom stabili un model de drum, un traseu pe care il putem apoi adapta continutului altor dorinte.   Si este  posibil sa asistam la miracolul de a vedea modificari si realizari in mai multe domenii, desi ne-am « urnit » doar in directia unui singur obiectiv.
Si daca pana acum ati facut lectura, acum va invit sa realizati practic acest exercitiu de stabilire a obiectivelor! O idee ar fi sa-l faceti impreuna cu o persoana apropiata voua si sa verificati impreuna modalitatea de formulare a obiectivelor  voastre. Si poate impartasiti aici macar trei dintre ele !

 
Psiholog Claudia Briscan