Grup de suport

Te invit sa nu crezi nimic din ceea ce citesti, ci doar sa verifici si sa dezvolti noi perspective si demersuri de gandire!

Ce este necesar sa stii despre credinte:

-se formeaza in copilarie, in perioada 0-7 ani, cele mai multe fiind create in perioada preverbala
-sunt ca niste piloni - structuri de rezistenta - pe care se cladeste viata unei persoane, ii confera identitate si dau sens vietii sale! - “asa sunt EU!, asta e viata mea!”.
  - te ajuta sa intelegi lumea in care traiesti si oamenii pe care ii intalnesti, te ajuta sa conferi sens experientelor cu care te confrunti. Uneori, iti creeaza iluzia de a fi “in charge” - stiu ce se intampla - avand astfel si un rol securizant
 -copilul isi structureaza acest sistem de credinte despre sine, lume, viata in cea mai mare parte pe baza experientelor relationale pe care le are cu persoanele semnificative. Mai exact, copilul isi formeaza un set de asteptari legate de ceea ce este posibil sa se petreaca in viata lui (ce anume poate primi de la viata), asteptari legate de cum e posibil sa fie tratat de catre ceilalti,  cat si perceptii privind propria persoana – cine si cum este el, pozitionarea sa in raport cu ceilalti.
-copilul ia decizii cu privire la viata sa – cum se va derula – ce tip de experiente si ce tip de oameni va intalni.  Metaforic vorbind, este ca si cum copilul ar crea o lista cu definitii de tipul  “Acesta sunt eu si aceasta este posibil sa se petreaca in viata mea”
-nu va imaginati ca este  vorba de punerea la punct a unei filosofii de viata la nivel constient! Este vorba de un proces inconstient de “ticluire” a unui plan de viata. De cele mai multe ori nu suntem constienti de credintele noastre fundamentale.
-devin adevarul nostru despre lume si viata.
-confera sens, semnificatie experintelor cu care ne confruntam
-utilizam orice experienta pentru confirmarea acestor credinte, ignorand sau desconsiderand elementele care le-ar putea infirma. Astfel, interpretarea oricarei experiente va fi in sensul confirmarii credintelor noastre despre sine, lume si viata fundamentate in copilarie. Intr-un fel, s-ar putea spune ca noi manipulam realitatea si bogatia ei astfel incat “sa incapa” in sistemul nostru de credinte.
-aceste credinte  nu pot fi gandite in termeni de adevarat/fals, ci mai degraba in termeni de eficient/ineficient, productiv/ neproductiv. Aceste credinte se pare ca alcatuiesc un “soft”, un program in care vom “inghesui”/ comprima complexitatea realitatii. De aici intrebarea: este acesta un “soft” util, care ma “serveste” prin sporirea alternativelor sau este unul care “ma mentine sarac in alternative” si ma incapaciteaza?
-aceste credinte au reprezentat, la momentul la care au fost luate de catre copil, cele mai bune decizii legate de supravietuirea sa emotionala, poate chiar si fizica, in conditiile de atunci si cu resursele de care dispunea atunci,  cand depindea “de cei mari” ca sa-si implineasca nevoile.
Ca adult, gradele de libertate cresc foarte mult dat fiind resursele si independenta sa –  adultul nu mai depinde de nimeni pentru a-si implini nevoile, pentru a supravietui, astfel incat nu mai este necesar sa ramana tributar vechilor credinte si strategii de a actiona in viata. Desi ne-au fost de folos la un moment dat, pe parcursul dezvoltarii este posibil sa ne ingradeasca optiunile si sa ne afecteze calitatea vietii.
ESENTIAL este ca suntem responsabili de credintele pe care le avem si la care aderam in copilarie!  2 copii plasati exact in acelasi context pot lua decizii foarte diferite cu privire la sine, la viata si la ceilalti.
Aceste credinte si decizii se pot schimba! O persoana poate  redecide cu privire la credintele despre sine, despre lume si despre ceilalti.

Psiholog Claudia Briscan

Perspectiva asupra drumului in viata

Stiati ca multi, multi oameni  parcurg intreaga viata pe “contrasens”? Si ca doar atunci cand gasim sensul drumului, castigam optiunea de a-l schimba cu altul mai bun!?

Patternul relational al Mariei, 38 ani - care ii creeaza multa suferinta - consta in faptul ca “intra” in relatii cu parteneri indisponibili emotional/afectiv pentru ea si care nu sunt dispusi sa se angajeze intr-o relatie pe termen lung. Motivatia difera de la o situatie la alta, de la un partener la altul - fie ca sunt implicati afectiv intr-o alta relatie, fie intr-un proces de doliu dupa o relatie anterioara semnificativa, fie dupa un anumit timp apare o alta femeie care-i capteaza total atentia, fie pleaca fara sa dea explicatii! Dupa un sir de astfel de experiente, Maria a concluzionat “toti barbatii sfarsesc prin a ma parasi”,”nici un barbat nu-mi poate oferi atentia si iubirea de care am nevoie”, “nu merit sa fiu iubita”,“exact barbatul pe care il iubesc nu este disponibil pentru mine” ,”nu ma iubeste”
Ei bine, acesta este contrasensul!

Plecand de la exprientele pe care le traieste, persoana se statorniceste in niste concluzii despre viata. Acestea concluzii par sa fie confirmate de catre exprientele ulterioare, cristalizandu-se in credinte. Daca mereu sunt parasita, nu conteaza din ce motive, cum sa nu cred ca toti barbatii sfarsesc intotdeauna prin a ma parasi sau ca nu merit sa fiu iubita si sa am relatia de cuplu pe care o visez? Ca am ghinion? Ca mie nu mi se poate petrece nimic bun si frumos? E evident, nu?

Sensul de drum este insa de la credintele despre sine, lume si viata fundamentate in copilarie catre experientele pe care le avem ulterior ca adulti. Aceste credinte se contureaza si se fundamenteaza in copilaria timpurie, uneori chiar inainte de a incepe sa vorbim! Credintele au” iz” de evidenta si seteaza asteptari cu privire la ce este posibil sa ni se intample in viata si in relatii. Pe baza lor interpretam si atasam semnificatie experientelor cu care ne confruntam. Dam sens la ce ni se intampla! Le putem recunoaste cu usurinta dupa acel “stiam eu ca asa se va intampla!” pe care il gandim sau exclamam dupa o noua experienta “confirmatoare”.

Maria, pentru ca a decis in copilarie ca nu-i posibil sa fie iubita si ca intotdeauna exista/va exista o alta femeie pe locul 1, isi construieste toate experientele relationale pe baza acestei credinte. Scopul este de a ajunge la vesnica confirmare a credintelor fundamentate in copilarie. Confirmarea aceasta da sens vietii noastre si ne confera identitate.

Deci, pentru Maria, sensul de drum este plecand de la credintele, asteptarile, deciziile conturate si luate in copilarie catre experientele relationale in care intalneste un acelasi tip de partener indisponibil! Toate noile experiente relationale ale Mariei vor fi interpretate de catre aceasta astfel incat sa-i confirme si  sa-i intareasca credintele de baza despre barbati si relatia ei cu acestia.

Explorand  evenimentele semnificative din copilaria sa  - asa cum au fost ele  percepute de catre Maria - am descoperit un tata neimplicat si oarecum absent din viata ei, dar care o prefera pe sora mai mare.  Aceasta se bucura de toata atentia si iubirea tatalui, care o ignora pe Maria  sau ii era chiar ostil. Posibil ca, fetita fiind, sa fi concluzionat ca o alta persoana de sex feminin este  mai importanta si ca pentru ea locul 2 este cel desemnat de viata. “Tarand” o astfel de credinta dupa ea in viata de adult, va recrea un cadru care sa reproduca “atmosfera” emotionala  familiara ei, confirmandu-si astfel credintele despre barbati, relatii, si despre locul 2 oferit de viata!

Astfel ea se va plasa in scena vietii ei avand anumite asteptari si jucand un anumit rol, iar ceilalti vor veni in intampinarea acestor asteptari, jucand si asumandu-si rolurile complementare. Cand o femeie joaca un rol care are la baza asteptarea si  credinta de a fi pe locul 2, “matematic”  traiectoria ei se va intersecta cu  o femeie cu rol complemantar si care pune in scena asteptarea de tipul ”eu sunt pe locul 1”.

Cum ar fi sa acceptati provocarea, ca in acest an, sa parcurgeti drumul pe adevaratul  lui sens??!! Sa faceti o alegere diferita decat aceea de a merge pe contransens!!

Psiholog Claudia Briscan