Grup de suport

O metoda care functioneaza si pe care o poti aplica si tu

Matei e un copil in varsta de 7 ani si este etichetat drept “ foarte dezordonat” de catre mamica lui. Jucariile sunt aruncate si abandonate peste tot in casa, camera lui e mereu ravasita - haine  si jucarii aruncate peste tot, patul nefacut. Climatul familial devine tensionat atunci cand este “atins”acest subiect si repertoriul “clasic” al solutiilor incercate de parinti  - morala, certatul/mustratul, diferite pedepse - nu au dat rezultate.

Va prezint acum pas cu pas strategia pe care am  utilizat-o in colaborare cu mama - pentru a obtine rezultatele dorite:

Inceputul consta in faptul ca mama il anunta pe Matei ca in urmatoarea saptamana vor aborda impreuna un experiment. Matei a fost incantat si provocat de aceasta idee si a inceput sa caute un nume pentru acest experiment
Mama ii da informatii cu privire la acesta - de acum inainte el isi va gestiona si va decide cu privire la spatiul lui – camera lui  Parintii nu vor mai face observatii legate de modul in care Matei isi administreaza spatiul. Orice jucarie gasita in afara camerei lui - va fi “confiscata” pentru o perioada de o saptamana.

Pentru a avea termen de comparatie,  mama ii comunica  si ii arata efectiv cum arata o  camera ordonata:  in prezenta lui Matei ii aranjeaza patul, ii pune hainele si jucariile la locul lor. La sfarsit, fotografiaza camera, utilizand o camera digitala  - fotografia camerei in ordine. Ulterior o tipareste si o pune pe un panou de pluta in bucatarie.
Il anunta pe Matei ca, pe parcursul acestui “experiment”,  in fiecare dimineata si seara, se va face o poza a camerei lui si ca acestea vor fi afisate, pe acelasi panou, cu data si ora la care au fost facute.

 Iata si instructiunile pentru mama:

- sa se gandeasca si sa pregateasca o recompensa pentru sfarsitul saptamanii - de alta natura decat cea materiala. Mama s-a gandit la a-i organiza lui  Matei o intalnire cu un bun prieten de la gradinita. Dat fiind ca  acest lucru nu a fost posibil pentru acel weekend, au schimbat cu a merge toti – mama, tata si Matei – la un film de animatie pentru copii;
- sa ataseze un post-it cu o fata zambitoare langa orice fotografie a camerei ordonate si sa-i ofere recunoastere verbala, apreciere si incurajare din belsug, atunci cand Matei are grija sa-si faca ordine in  camera;
- sa ignore si sa nu faca nici un fel de comentariu atunci cand camera este in dezordine

Aceste doua instructiuni sunt foarte importante si implica schimbarea strategiilor  de a oferi atentie copilului - din una preponderent negativa in una pozitiva.
Apoi i s-a comunicat foarte clar copilului ce are de facut, i s-a oferit un model, si nu s-a insistat asupra a ce sa NU faca.Pentru a obtine colaborarea si implicarea activa a copilului am ales aceasta forma de prezentare ludica si care angreneaza toata “echipa”.

De preferat este sa se inceapa acest experiment intr-o zi de vineri, pentru a putea primi recompensa in weekendul urmator.

Dupa aceste sapte zile, experimentul in sine inceteaza, urmand o alta faza de fixare si intarire a rezultatelor. In acest sens este instruita doar mama, fara ca Matei sa mai fie anuntat de acest lucru - sa faca cate o fotografie a camerei, in mod neasteptat si aleatoriu pentru Matei. Instructiunea de “culise” pentu parinte este aceea de a NU  da curs vreunei tendinte personale de  “a pandi” momentele in care  camera copilului e in dezordine pentru a o poza, ci din contra de a “pandi” momentele - chiar daca ar fi cu mult mai rare decat celelalte - in care camera e in ordine, dat fiind ca scopul nu este de a sanctiona comportamentul nedorit, ci de a recompensa si intari comportamentul dorit.

Efectele acestui “experiment” - care s-a desfasurat cu o excelenta colaborare si implicare a mamei -  au fost uluitoare pentru aceasta. La aproape doua luni dupa incetarea  experimentului, mama se declara foarte multumita de rezultatele, consistente si pe termen lung, care au aparut. Matei este foarte ordonat, nu se culca pana nu isi aranjeaza jucariile in ordine si pana nu isi face ghiozdanul, nu mai exista nici o jucarie prin casa uitata, iar atunci cand mama vrea sa faca poza camerei si Matei “evalueaza” cum ca nu e suficient de ordine, o roaga insistent pe mamica lui sa amane efectuarea pozei cu cateva minute pentru a–si aranja camera. Cererea ii este indeplinita, dat fiind ca scopul este acela ca el sa isi asume aceasta responsabilitate si sa deprinda obisnuinta de a fi ordonat.

Iti sugerez, ca in situatia in care optezi pentru a experimenta si tu aceasta metoda cu copilul tau, sa o aplici pas cu pas cu forte multa consecventa, in felul acesta beneficiind de forta principiului care o fundamenteaza - “crearea” exceptiei si inatrirea ei.

Psiholog Claudia Briscan

3 intrebari pentru a-ti dezvolta competentele de parinte

Nu lasa nici o zi sa treaca fara a-ti face un  “minibilant” al modului in care ai “profesat” ca parinte. Iti propun un ghid pentru a face acest lucru rapid si eficient. Inainte de a te cufunda in somn, adauga la rutina zilei acest set de intrebari. Il poti incadra la rubrica  “TIMP PENTRU MINE” A-ti darui timp - pentru a te gandi la ce faci de fapt, de ce si cum faci - poate creste mult calitatea vietii tale si implicit a celor din jurul tau. Si cand in jurul tau se afla un copil, e aproape “un must” sa te ocupi de tine, aceasta fiind de fapt garantia pentru a te “upgrada” ca parinte.

Iata intrebarile:

1.Ce lectii de viata i-am predat eu AZI copilului meu? – ce model relationare, de comunicare, de simtire i-am oferit eu azi si la ce “filosofie de viata” l-am expus?
Cea mai importanta scoala pentru un copil e “scoala inainte de scoala”, iar parintii sunt primii si CEI MAI IMPORTANTI profesori ai lui. Si daca scoala il invata sa scrie, sa citeasca, parintii il invata cum sa gandeasca, cum sa simta, cum sa relationeze, cum este  lumea, cum sunt oamenii, ce inseamna barbat si femeie si relatia dintre ei. Avand aceasta perspectiva, derulati imaginar ziua - de la coada la cap –si VEDETI ce ati “predat” si  ce mesaje ati transmis copilului vostru.

2. Ce am invatat eu AZI de la copilul meu?
Copilul ne “reaminteste” modurile sanatoase de a exprima emotii si de a nu fi persistent in stari negative, de a fi curios si de a explora, de a se minuna, de a fi creativ.

3. I-am vizitat AZI “planeta” cel putin 30 minute?
Cum am adus azi bucurie in viata copilului meu, cum m-am bucurat alaturi de el?   Ce am facut impreuna cu el? E atat de important sa te cuplezi si sa intri in “lumea lui”, sa te joci cu el  si sa raspunzi nevoilor lui de atentie, de apreciere, de incurajare, de afectiune!

Raspunsurile voastre le putem discuta  aici.

Psiholog Claudia Briscan

Confuzia de roluri este cauza multor disfunctionalitati in relatia parinte -copil
De aceea, va invit acum sa clarificam “job description -ul postului de copil” plecand de la ceea ce NU intra in “atributiile” acestuia:
- Nu e job-ul copilului sa astearna un zambet pe chipul nostru si sa “munceasca” pentru a asigura confortul nostru psihologic
- Nu e job-ul lui sa materializeze visurile neimplinite ale parintilor, copilul devenind astfel o prelungire a dorintelor noastre
- Nu e job-ul lui sa ramana in “cuib” pentru a-si ingriji parintii, luand drept normalitate anormalitatea de a avea aripile frante si a nu mai vedea sensul zborului sau
- Nu e job-ul lui sa-si asume misiuni imposibile de tipul aceleia de a-si mentine parintii impreuna si a se ingriji de relatia acestora
- Nu e job-ul lui sa se incarce si sa “poarte”, din loialitate, emotiile negative nemanageriate de catre noi, ca parinti
- Nu e job-ul lui sa fie “paratraznet emotional” prin care se descarca emotiile negative ale parintilor – in special furii si resentimente
- Nu e job-ul lui sa preia responsabilitati care nu-i revin in sistemul familial – de exemplu sa – si parenteze fratii

Supraincarcarea job-ului de copil cu oricare dintre responsabilitate care nu-i revin in mod normal, ii perturba in mod semnificativ dezvoltarea armonioasa.

De exemplu, cand zambetele noastre depind de ei, ei preiau aceste “asteptari si nevoi nerostite” din zbor si isi asuma roluri in conformitate cu ele. Devin ocupati cu implinirea lor si nu mai au spatiu sa fie ei insisi, sa creasca si sa se dezvolte.

JOB - ul COPILULUI ESTE:
- sa existe si sa se bucure de viata
- sa creasca
- sa se joace
- sa-si parcurga cu succes etapele de dezvoltare si sa-si implineasca nevoile specifice fiecarui stadiu
- sa faca greseli si sa invete din ele

Haideti sa conturam impreuna “job description -ul postului de parinte”

Psiholog Claudia Briscan