Aceste abilitati sunt “predate” in familia de origine.Parintii sunt cei care ofera modele pentru rezolvarea conflictelor . Ani la rand, copilul participa si asista la conflictele din familie, la modul parintilor de a-si rezolva problemele si astfel, invata strategii pe care ulterior le utilizeaza pentru a-si apara propriile interese si pentru a-si implini nevoile. Tacticile , strategiile si obiceiurile/raspunsurile emotionale si comportamentale pe care le folosesc membrii familei atunci cand un conflict (deschis sau „mocnit”) apare, sunt preluate si prelucrate de copil si ulterior exersate in interactiunea cu covarstnicii.

Fiecare persoana isi dezvolta, astfel, un stil conflictual propriu.

Stilurile conflictuale neproductive, irationale creeaza un climat familial tensionat, apasator, negativ care alieneaza/deterioreaza relatiile intre membrii familiei si care mareste distanta psihologica dintre ei.

Va prezint succint modalitatile cele mai intalnite de rezolvare a conflictelor:

- Stilul evitant este un stil non-confruntativ, in care persoana „trece” peste problema ca si cand nu exista, pare ca nu o afecteaza sau ignora total persoana cu care se afla in conflict. Poate chiar nega ca o anumita situatie este o problema. Acest stil este caracteristic persoanelor cu un nivel scazut de cooperare si asertivitate. Astfel, persoana rezolva problema prin negarea existentei ei.

- Stilul „adaptare/acomodare cu problema” este stilul persoanelor care fac pe plac celorlalti, care au dificultati in a fi asertive si in a spune NU. Persoanele sunt percepute de catre ceilalti ca fiind agreabile in relationare . Persoana „coopereaza” in detrimentul intereselor sale personale, ceea ce face ca pe termen lung sa acumuleze resentimente.

- Stilul „ eu castig/tu pierzi” este un stil confruntativ, agresiv in care persoana, cu orice pret, trebuie sa castige. Isi impune propriile opinii si nevoi in moduri coercitive, agresive, creind relational un raport de dominare- supunere. Aceste persoane desconsidera masiv nevoile si dorintele celorlalti.

- Stilul bazat pe „compromis” este o abordare in care persoana renunta la ceva pentru a castiga altceva, fara a se simti insa total satisfacuta cu ce obtine. Persoana este in aceeasi masura colaborativa cat si asertiva.

- Stilul-bazat pe rezolvarea problemei este o abordare colaborativa, in care ambii parteneri au un grad ridicat de respect unul pentru celalalt si fiecare ia in calcul nevoile celuilalt. Persoanele se focalizeaza pe gasirea unor solutii eficiente care sa elimine problema.

Este necesar un proces de reinvatare atunci cand identifici ca strategiile invatate nu sunt eficiente si  constructive. A invata un stil conflictual constructiv este un proces care, pentru inceput, presupune a deprinde informatiile, atitudinile si abilitatile conflictului constructiv, a avea o intelegere minima a relatiilor interpersonale si a dezvolta un bun management emotional.

Relatiile semnificative si sistemele familiale in care te afli acum ca adult, ofera un cadru excelent atat pentru a constientiza patternul de stil conflictual pe care il ai, cat si pentru a exersa si deprinde un stil relational sanatos, prin exprimarea „plangerilor” pe care fiecare membru al familiei le are, urmata de gasirea de solutii si adoptarea de schimbari rationale care elimina problema.

Reactiile ostile, violenta fizica si verbala, in care este depreciata valoarea personala a celuilalt, insultele, tipatul, blamarea, sarcasmul, lipsa sinceritatii, neasumarea contributiei personale la aparitia si mentinerea problemei, judecatile de valoare si presupunerile/scenariile, asteptarile nerealiste - toate reprezinta comportamente ineficiente , neproductive legate de rezolvarea problemelor.

Ori de care ori doua sau mai multe persoane sunt impreuna, pe perioade mai lungi de timp - oricare ar fi contextul care le aduce impreuna - este foarte probabil sa apara divergente, conflicte, in esenta probleme de rezolvat. Cu alte cuvinte, conflictele sunt inevitabile in relatiile interumane. Acestea pot fi privite ca o oportunitate de a invata si a creste sau pot fi abordate in detrimentul partilor implicate .

Psiholog Claudia Briscan

Multe cupluri aflate in relatii pe termen lung experimenteaza o reducere semnificativa in cantitatea si chiar calitatea vietii lor sexuale. Mai devreme sau mai tarziu, oricat de pasional si euforic ar fi fost inceputul, cuplul se confrunta cu aceasta diminuare in intensitatea dorintei sexuale, prioritizand cresterea copiilor, cariera, plata ratelor, eforturile pentru asigurarea confortului si sigurantrei materiale. Primul pas in resuscitarea si revigorarea vietii sexuale in cuplu este chiar constientizarea acestui mers firesc al lucrurilor si acceptarea lui.

Cateva sugestii pentru a face posibila renasterea pasiunii in viata ta de cuplu:

1. Imbunatateste-ti relatia cu propriul corp. Este punctul de plecare in aceasta calatorie. Modul in care te percepi tu pe tine, imaginea ta despre corpul tau  iti influenteaza sexualitatea. A-ti aprecia corpul, a-i vedea frumusetea si utilitatea, a-l accepta si a te „ impaca” cu corpul tau sunt ingrediente necesare pentru o viata sexuala satisfacatoare si implinitoare. Atunci cand sunt impuse ideluri de frumusete si sunt vehiculate cu usurinta judecati de valoare vis-a-vis de imagine, de forma corpului, poate fi mai anevoios sa iti gasesti impacarea si pacea cu propria infatisare. Totusi , merita sa dezvolti aceasta atitudine de a te simti bine in corpul tau. In masura in care metodele folosite nu afecteaza pe termen lung sau scurt sanatatea si binele tau, este recomandat sa faci tot ceea ce se poate face pentru a obtine , a mentine si a te bucura de un trup armonios - gimnastica masaj, dieta. De asemenea, impaca-te cu ceea ce nu poti schimba la trupul tau si renunta la la a apela la metode cu potential „autodistructiv” in numele obtinerii frumusetii mult visate.

2. Prioritizati viata sexuala ! Ca sa inviti pasiunea din nou in relatie este necesar sa creezi timp si spatiu in viata ta pentru ca aceasta sa „ renasca” si sa creasca.  Este nevoie de angajamnetul si de energia ambilor parteneri pentru a „hrani” aspectul fizic, sexual al relatiei. Este un pas important sa va „diagnosticati” relatia si sa constientizati disparitia pasiunii si neglijarea implicarii personale in a o mentine sau „invia”. A consteintiza si afirma „ uite, am fost prinsi in vartejul treburilor zilnice si am neglijat aspecte importante din relatia noastra care ne lipsesc acum. Hai sa agream si sa decidem ca vom lucra amandoi la aceasta problema” este vital pentru inceputul acestei calatorii in doi.

3. Planificati momentele in care veti petrece timp in intimitate Persoanele nepregatite emotional pentru o relatie de lunga durata au credinta ca a face dragoste/sex este o experienta care vine de la sine, in mod spontan si planificarea acestor momente  ar destrama toata magia. In faza de inceput a unei relatii viata sexuala se bucura de un interes deosebit si poate fi asociata cu „venitul de la sine” si spontaneitatea. Insa este nerealista astepatarea de a experimentea viata sexuala dupa 5-10 ani de relatie la fel ca in primul an al relatiei. Este similar cu situatia in care un parinte trateaza un copil de 7 ani la fel ca pe un copil de 1 an, neadaptandu-se noului stadiu de dezvoltare al copilului, cu alte nevoi si problematici. A crea timp si spatiu pentru intimitatea fizica este si o metoda de a-ti “incarca bateriile”, de a-ti mentine sanatatea si de a gestiona stresul

4. Practicati romantismul!, pentru ca sexul nu este suficient! „Sexul care uneste” si care favorizeaza conectarea si legatura dintre cei 2 parteneri apare in contextul unei relatii in care exista iubire. Asa ca nu uitati sa incarcati actul fizic cu afectiune si tandrete. Nu uitati sa hraniti romantismul si sa va faceti partenerul sa se simta special. Un preludiu poate consta intr-o cina romantica, intr-o baie cu lumanari si arome, intr-un masaj senzual cu o lotiune preferata sau un joc de carti pe „dezbracatelea”  si poate seta  cadrul necesar pentru o noapte de dragoste pasionala Nu lasati ca toate aceste sa ramana doar niste sfaturi tiparite si fara viata, citite in graba, ci faceti timp si spatiu in viata voastra pentru bucurie, pentru voi insiva si pentru cel pe care il iubiti.

5. Dezvoltati (sau readuceti la viata) o atitudine jucausa si „provocatoare” sexual pentru celalalt. Flirtul si „tachinarea” sunt metode care functioneaza si mentin „vii” relatiile lungi. Ca sa va reamintiti arta filtrului – in caz ca ati uitat-o- urmariti cuplurile la inceputul relatiei lor, cum creaza in mod activ oportunitati pentru a se tachina, juca, zambi, rade, flirta. Incepe prin a-ti acorda permisiunea de a te simti liber si a te bucura de relatia ta, de sexualitatea si senzulaitatea ta!

6. Vorbeste cu partenerul tau despre sex despre ce te incita, ce iti place, ce iti displace. Pune-i intrebari despre ce il incita pe el. Foloseste orice prilej- un articol dintr-o revista sau citit pe net pe aceasta tema, un film…pentru a ’atinge” acest subiect. Faceti-va, de asemenea, un obicei din a evoca inceputul relatiei, amintindu-va de momentele extraordinare traite impreuna si de atmosfera pe care o creati atunci. Va sugerez un exercitiu ca punct de plecare pentru o discutie pe aceasta tema: fiecare sa intocmeasca o lista a momentelor magice petrecute impreuna, apoi impartasiti-o celuilalt.

7. Diminuati predictibilitatea actiunilor voastre In timp ce familiaritatea si un soi de rutina in viata de cuplu sunt esentiale si confera confort psihologic si securizare, rutina in viata sexuala poate aduce plictiseala si lipsa dorintei . Angajati-va sa faceti surprize  partenerului dvs. Cel putin una pe luna.

Nu abandona ideea ca viata din dormitorul celor angajati in relatii pe termen lung poate fi o aventura si o calatorie in care afli mai multe despre tine si despre partenerul tau, in care iti poti explora trupul, mintea si sufletul.

Iti urez ca, incorporand aceste sugestii , sa plantezi semnite de calitate in spatiul realtiei tale de cuplu, apoi sa le „uzi” si hranesti prin actiunile tale, pentru ca in cele din urma, sa te bucuri de crestera si rodul lor!

psiholog Claudia Briscan

Desi  ceea ce se vede este ca oamenii fac unul si acelasi lucru, diferenta este data de intentia si motivatia din spatele actiunii. Orice om prefera sa stie ca a venit in aceasta lume dorit de catre parintii lui si i-ar placea sa contemple un trecut in care a fost iubit, protejat si ingrijit in concordanta cu  nevoilor sale.

Care sunt motivele  pentru care dorim sa avem copii– stii ca vrei, dar de ce vrei?, stii ca ai vrut si i-ai facut, dar de ce?

Copilul poarta toata viata povara intentiei si motivatiei profunde pentru care a fost adus pe lume si , de obicei, tinde din rasputeri sa se conformeze asteptarilor parintilor in detrimentul sanatatii sale emotionale. Sa-ti iei ragaz si sa privesti cu atentie la motivele tale, este foarte important chiar daca deja ai copii mari.

Cum va explicati durerea sufleteasca a unui copil - poate chiar devenit adult- care afla ca nu a fost dorit, ca a fost un “accident” in viata parintilor sai sau o “cursa” intinsa lui tata ca sa nu “ramana mama nemaritata”, sau ca a fost conceput cu scopul de a-si ingriji parintii la batranete?   Aceasta durere este datorata faptului ca acest copil percepe ca fiind nesanatoasa motivatia pentru care a fost adus pe lume.

Iata o lista a motivatiilor nesanatoase/gresite pentru a face copii:

1.“ sa ma ingrijeasca la batranete “, “sa aiba cine sa imi dea o cana cu apa la batranete” In momentul in care aduci un copil pe lume ii datorezi iubire, protectie, grija. Venirea pe lume a unui copil nu este un ‘targ” prin care se face un shimb de servicii, El nu iti datoreaza tie nimic in fara recunostintei pentru propria sa viata – ca ai participat la acest proces si ca ti-ai dat acordul sa vina pe lume. Acest sentiment de recunostinta apare mai tarziu si daca se traduce in actiuni concrete este minunat, dar nu este o obligatie a lui! Atunci cand aduci un copil pe lume este necesar sa fii matur psihologic si afectiv astfel incat sa ai ”capacitatea” sa daruiesti, nu doar dorinta. Se cere sa iti pui in acord dorinta cu puterea de a o infaptui. Un copil inseamna a darui si nu a primi.

2,“toata lumea face asta”, “ sa fiu in randul lumii”. Sunt femei, cupluri care dau nastere unui copil doar ca raspuns la  presiunea si asteptarea sociala/culturala sau de frica consecintelor aparute in urma nealinierii la aceste cerinte. Mai intai este necesar sa iti gasesti locul in aceasta lume si sa te definesti, pentru a nu ajunge sa recurgi la astfel de decizii imature pentru a obtine acceptare si recunoastere. In plus, te poti trezi, dupa o viata,  nefericit, in ciuda promptitudinii cu care te-ai conformat asteptarilor celorlalti. Presiunea parintilor, prietenilor, in general asteptarile celorlati de la tine, de la viata ta, reprezinta o alta motivatie gresita pentru a avea copii.In unele situatii apare un bombardament cu intrebari de genul „cand imi faceti un nepot?”. A avea un copil presupune o mare responsabilitate si un angajament pe viata pe care este necesar sa il faca partenerii. Doar ei pot agrea asupra acestor aspecte si nu bunicii sau prietenii.

Disperarea unor femei, “presate” de cutume si “peer”, de parinti sau de ceasul biologic („… a venit timpul, trece vremea”) poate conduce la decizia de a aduce pe lume un copil fara a lua in calcul aspectul esential legat de pregatirea emotionala.

3. “sa prinzi” un barbat intr-un angajament de lunga durata Este o metoda specific feminina, promovata in toate telenovelele, aceea de a “pacali” un barbat si a ramane insarcinata fara consimtamantul lui, santajandu-l emotional ulterior. In perceptia acestor femei, un copil reprezinta un pasaport catre o casatorie, catre un statut social ravnit. Ordinea corecta presupune ca mai intai doi oameni sa se angajeze intr-o relatie, sa si-o defineasca, apoi sa agreeze cu privire la conceperea unui copil.

4.. ca factor  motivational –  “pentru cine traiesc?”, “pentru cine muncesc?” “pentru cine ma dau dimineata jos din pat?” Copilul devine astfel un motor care il determina pe parinte sa isi organizeze viata si este o sursa pentru incarcarea bateriilor sale. Insa, copiii au nevoie de parinti cu “bateriile incarcate”. Copii au de regula nevoie sa stie ca parintii au vietile lor, separate de ale lor, din care extrag satisfactii si bucurii. Copiii se simt impovarati si sufocati  de parintii nefericiti a caror unica sursa de implinire si bucurie sunt ei.  Pofta ta de viata, zambetul tau pe chip intra in responsabilitatea ta, ca adult si nu este niciodata responsabilitatea copilului tau.

5.. sa conferi sens vietii  tale, sa creezi valoare Atunci cand nu gasesti sens in viata ta, este  usor sa gandesti ca a face un copil este cel mai de folos lucru pe care l-ai putea face, pentru ca oamenii “eticheteaza” ca fiind valoros “a face, a avea copii”. Pentru unii, un copil vine fie sa demonstreze ca sunt si ei in stare de ceva, fie ca “sa le duca cineva numele mai departe’ sau ca “sa lase ceva in urma lor”,  

6.. pentru “a pasa” generatiei urmatoare mesajele dure, foarte toxice care circula in sistemul tau familial Este cazul copilului folosit ca “burete emotional” pentru a absorbi durerile, tristetile, nefericirile tale si ale generatiilor anterioare sau ca “paratrasnet emotional”, pe care descarci furia ta. Aceasta motivatie este dificil de identificat fiind, de regula, inconstienta.

7.“sa nu regret mai tarziu”- copilul “just in case”

8.. sa repare o relatie deteriorata, sa “lege “ relatia, “sa ne apropie” sa fie un liant in relatia cu partenerul Niciodata nu a functionat, dar ilogicul fiintei umane uluieste, intrucat este o metoda inca foarte uzitata. Un copil ,cel mult amana o problematica relationala acuta si o “baga sub pres”, atat timp cat cei doi sunt ocupati cu cresterea lui, distrasi, atat de ocupati incat nu mai au timp sa-si analizeze relatia si vietile lor. Este  ca si cand, pentru o perioada de timp, se modifica prioritatile si au scuza perfecta sa uite de ei insisi Astfel, copilul devine ceva care sa-i distraga de la adevaratele probleme- personale, relationale, ca o scapare, ca un refugiu temporar.

9.  ca sa acopere un gol emotional, sa „umple”, sa completeze un pustiu emotional. Uneori, socant, poate fi vorba de  plictiseala, de dorinta de a face ceva ca sa ai activitate , (de ex. ocupatie pentru o femeie casnica), senzatia ca un copil te-ar intregi, si te-ar face sa te simti complet. Este necesar sa fii complet ca sa fii disponibil ca parinte,  sa fii plin si nu gol, plin ca sa poti darui.

10. “sa aiba tot ce nu am avut eu” / ‘sa faca el  ce nu am putut eu sa fac”, ca sa- ti implinesti  visurilele de o viata carora nu ai reusit sa le dai forma, sa le materializezi. Copilul nu este o prelungire a fiintei tale, cu responsabilitatea de a continua si implini visurile si dorintele tale , ca parinte. Copilul nu este  un mijloc prin care ca sa-ti implinesti scopurile,  ci este o fiinta de sine statatoare, care are nevoie de spatiu pentru propriile sale nevoi si visuri. Nici nu este corect sa vina pe lume pentru a “repara” o copilarie cu lipsuri sau pentru a ‘ventila” frustrarile propriei noastre copilarii, in care ne–au lipsit lucruri sau sentimente.

11. „cineva sa ma iubeasca” , „sa insemn totul pentru cineva”, „cineva care are nevoie de mine, este dependent de mine, astefl incat sa ma simt dorit, util, de ajutor” Poate maguli puterea pe care ne-o da o fiinta neajutorata, complet dependenta de noi, care ne iubeste. Unele persoane ranite emotional pot gasi in acest fapt un soi de „alinare” . In aceste cazuri, recomandabil este un animal de companie

12. companie pentru celalalt copil –”sa nu fie doar unul, sa aiba cu cine sa se joace”

13. „ne permitem”  un copil – ca un punct bifat pe lista de obiective. Acum am creat peisajul din care doar un copil ne mai lipseste

14. miloc de subzistenta- intalnit mai ales, in mediile defavorizate , se refera la intentia de a trai din ajutorul financiar acordat de guvern.

Retineti: IUBIRE, RELATIE, COPIL printr-o decizie agreata.  Aceasta este ordinea si orice inversiune creeaza  dizarmonii la nivelul sistemului. Un copil are nevoie sa vina pe lume intr-o relatie stabila, inchegata in care cei doi se iubesc si il doresc.

Un copil nu este despre „a face” sau ’a avea”, ci despre a fi. Este despre a darui si nu despre a primi. Noi datoram acelei fiintei totul- sa o iubim, sa o ingrijim sa o protejam, Ii datoram toate sacrificiile – noptile nedormite, ingrijorarile, eforturile pentru a-i asigura un trai bun si a-i implini nevoile.

O sarcina se cere planificata de ambii parteneri si nu doar de unul dintre acestia- cel mai adesea de catre femeie. Poti verifica sanatatea motivatiei tale astfel- daca te priveste doar pe tine, nu este in regula. Cand decizi de unul singur ca vrei un copil, de regula este pentru a primi si nu pentru a da.

A oferi darul vietii unei fiinte umane, cu angajamentul de a iubi aceasta fiinta in orice conditii si orice ar fi, de a-i sustine cresterea si dezvoltarea- nu doar cu intentii bune declarate , ci prin cunoastere si actiuni congruente- de a-i permite zborul din cuib si de a te bucura ca exista, este unica motivatie sanatoasa pentru a crea viata! Un copil iti ofera oportunitatea de a practica nonstop iubirea neconditionata!

Psiholog Claudia Briscan

“Fuga la nesanatoasa” poate fi o “fuga” fie intr-o munca foarte solicitanta, fie in investirea totala in rolul de parinte/ prieten/partener, fie in practica “turismului” relational -“saritul” din relatie in relatie, fie in dependente. Suntem foarte creativi atunci cand este vorba de a fugi de noi insine.

Fie ca imbraca forma unei dependente vizibile si clasice, de alcool, tutun sau droguri, fie de munca sau sex, fie ca imbraca forma unei dependente mai sofisticate si mai greu de detectat, ca dependenta de ceilalti/sau de o anumita persoana (partener, copil, prieteni), fie de un anumit tip de emotii, fie de mancare sau de shopping sau….de calculator/de net – toate dependentele au in comun “beneficiul” de a uita de noi.

A uita de bagajul nostru emotional, de partile din noi respinse si neacceptate , de suferintele si durerile noastre, de problemele reale ale vietii noastre. A uita, chiar a ne deconecta de la nevoile noastre. Astfel, in loc de a gasi solutii la problemele cu care ne confruntam, mentinem si amplificam problema, « o taraim’ dupa noi. Dependentele ne tin distrasi si “ocupati” cu altele , insa, paradoxal, a fi ocupati in acest fel poate fi cea mai mare pierdere de timp!

De fapt, este vorba de “bagajul” nostru emotional nerezolvat, nelucrat si neadresat pe care il purtam cu noi, oriunde am fi – fricile noastre,  furiile “tinute sub capac” sau/si la tristetile  “inabusite” , care alieneaza capacitatea noastra de a rezolva problemele cu care ne confrutam. Poate am invatat sa nu-i lasam pe ceilalti sa le vada si parte din energia si eforturile noastre constau in a construi masti – din ce in ce mai performante! Spatiile in care traim, contextele sociale incurajeaza investitia in masti, abilitatile de a le construi si competitia la acest nivel.

Pana si noi ajungem sa uitam ce ascundem in spatele mastii. Intram pe pilot automat, ne instrainam de noi insine, ne decuplam de la nevoile noastre reale si profunde. Ne “antrenam” sa ne ascundem si sa ne respingem….sa ascundem emotiile noastre si sa respingem acele parti din noi care - credem noi- ne-ar expune la dezaprobare si respingere din partea celorlalti. Uneori ne doare atat de mult respingerea, neaccepatrea celorlalti, incat “ amputam” parti masive din noi, cu asteptarea  de a obtine acceptarea , aprobarea, admiratia, iubirea celor din jur. Numai ca aceasta metoda are costuri masive pe termen lung.

Opritul din fuga la nesanatoasa incepe cu 2 decizii:

1. oricat de grea ar fi viata nostra, sa ne exercitam capacitatea de a gandi clar pentru a gasi solutii la problemele cu care ne confrumtam. Initial, este necesar sa ne definim clar nevoile si problemele, apoi sa ne optimizam capacitatea de a le rezolva.
2. sa ne “intregim’ cu acele parti din noi pe care le respingem, care nu ne plac la noi, sa ne “impacam’ cu noi insine, sa ne aducem la lumina, sa ne cunoastem si sa ne exploram bagajul emotional

psiholog Claudia Briscan

Motto : « Un Mos Craciun ADEVARAT si autentic vezi atunci cand te uiti in oglinda. Prezinta avantajul existentei permanente, si nu doar o data pe an. Este cel care iti poate oferi multe daruri si poate defereca usi spre comori inimaginabile. » Claudia Briscan

Te invit ca, de acest Craciun sa infaptuiesti un miracol. Un miracol presupune ceva uimitor si extraordinar care sa se petreaca in viata ta. Din toate modurile in care un miracol poate sa se produca in viata ta, cel putin unul este sub controlul tau si acesta consta in schimbarea perceptiei.

Lansam un vis in lume - sa fim fericiti – toti ne dorim si tanjim dupa fericire!Si apoi asteptam …sa apara cineva sa ne implineasca visul … si in acest fel, ne decuplam de la responsabilitatea de a ni-l implini. Sa ne ingrijim de fericirea noastra si sa contribuim activ la realizarea ei, reprezinta atitudini sanatoase de fiintat in lume, in care ne asumam puterea si libertatea.

In dictionar, fericirea este definita ca stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. Realizarea acestei stari depinde de abilitatea personala de a ne constientiza si implini propriile nevoi, incepand de la cele basic, de autoingrijire pana la cele de autoactualizare/autocunoastere. Fericirea este o stare naturala a fiintei noastre. Insa, uneori apare o alienare a fiintei, care consta in indepartarea de noi sau chiar ruperea contactului cu noi insine si, deci, si cu propriile nevoi.

Fiecare « rana » emotionala isi are originea in perioada copilariei, in faptul ca un adult semnificativ pentru noi, nu a stiut sau nu a avut disponibilitatea de a ne implini nevoile – fie cele basic, de ingrijire – de hrana,odihna, eliminare, confort termic, miscare, stimulare, fie cele de securizare, protectie, afectiune, recunoastere si valorizare, individuare. Una din iluziile cu privire la vindecarea acestor rani este aceea ca ALTCINEVA poate face acest lucru, implinindu-ne acum nevoile neimplinite atunci.

Asa se explica ca, desi, acum adulti si responsabili de implinirea propriilor nevoi, agenda noastra ascunsa contine asteptarea copilului din noi ca (alt)cineva sa-i implineasca nevoile, sa aiba grija de el, oferindu-i ce are nevoie si isi doreste !

Este similara cu asteptarea magica a lui Mos Craciun, insa vestea mea pentru voi este ca, asa cum nu exista Mos Craciun, tot asa nu exista acea persoana – fie ca o cautam intr-un partener de cuplu sau in copilul nostru sau intr-un prieten - care sa aiba tolba plina cu nevoile noastre implinite si care sa fie responsabil pentru fericirea noastra/pentru vindecarea noastra emotionala. Sunt drumuri pe care numai noi le putem bate, lucruri pe care numai noi putem sa le facem si nimeni in locul nostru nu le poate face. 

In copilarie asociem bucuria si confortul cu darurile si nevoile implinite de catre altul. Acest lucu tine de normalitate pentru acea faza in care eram dependenti de adultii din jurul nostru pentru a supravietui. Prelungirea acestei faze dincolo de copilarie tine de disfunctionalitate si are ca si consecinta alienarea vietii. Ca adulti putem invata sa asociem bucuria cu posibilitatea si responsabilitatea de a ne implini noi insine nevoile. Iar acest lucru va contribui la cresterea calitatii vietii noastre in mod semnificativ.

Acest proces presupune un drum lung care incepe cu un miracol – schimbarea perceptiei legata de propria stare de bine si fericire : « Eu sunt responsabil pentru fericirea mea »

psiholog Claudia Briscan

O relatie, dupa ce trece de faza initiala a iubirii romantice, presupune multa munca si responsabilitate, in sensul unui angajament real si profund fata de partener. Iubirea romantica toata lumea stie sa o parcurga, este “instinctuala” si , metaforic vorbind, este corespondentul construirii ultimului etaj, fara a avea o fundatie.

Iubirea autentica nu este ceva ce se intampla, un sentiment care apare si dispare pur si simplu. Iubirea adevarata si asumata:

1. - este actiune si munca de dezvoltare personala si corespunde cu faza de construire a unei fundatii sanatoase si rezistente pentru relatie, pe care apoi urmeaza ca aceasta sa se inalte si sa se dezvolte dupa diverse arhitecturi de comun acord agreate
2. - are nevoie sa fie hranita, sa depaseasca obstacole si provocari, sa se “caleasca”, sa fie testata, sa infloreasca, sa rodeasca
3. - munca de relationare si autocunoastere presupune disponibilitate pentru A INVATA si asimila noi abilitati de rezolvare de conflict/negociere, de comunicare , de a oferi suport emotional si recunoastere, de a petrece timp de calitate impreuna, de a-ti amplifica inteligenta emotionala si sexuala
4. - sa-l descoperi pe celalalt in toate aspectele fiintei sale, sa il accepti, sa vii in contact cu “partea lui intunecata” si sa o integrezi
5. - sa poti sa-i vezi, sustii si protejezi vulnerabilitatea si partea sensibila
6. - sa poti sa il insotesti in “plonjari” in abisurile fiintei lui si in zboruri spre inaltimi. Sa poti sa il insotesti in visurile sale si sa pui si tu “suflare de viata” peste ele. Sa aveti obiective comune care sa va anime pe ambii.
7. - sa dezvolti intimitate reala si profunda: sa “te lasi vazut” de celalalt si sa te simti in siguranta. Sa oferi oglindire celuilalt si sa accepti si sa iti asumi propia oglindire in celalalt. Sa inveti si sa te imbogatesti cu perceptia celuilalt despre tine.
8. - sa creezi un spatiu relational vindecator care poate sa “contina” ranile primare, durerile fiecaruia si care sa confere alinare si securizare
9. -  sa te “scuturi” si sa te eliberezi de misiunile imposibile transgenerationale si loialitatile impovaratoare si nesanatoase fata de familia de origine, “mutandu-te “ cu toata fiinta in prezent, in angajamentul fata de partener
10. sa practici valorile in viata de zi cu zi

Toate acestea pot fi etape importante in consolidarea si maturarea relatiei.

O relatie autentica vine sa iti descopere cat esti de complet si intreg si, nici intr-un caz, nu iti vorbeste despre nevoia de a te intregi prin/cu celalalat. O relatie ofera un cadru de crestere si dezvoltare personala extrem de valoros.

psiholog Claudia Briscan

Pe masura ce crestem, prinde contur in mintea noastra – in culori din ce in ce mai vii - imaginea iubitului/iubitei noastre ideale…cum am dori sa arate, cum am vrea sa se poarte cu noi,  si incepem sa visam Ilene Cosanzene si Feti Frumosi…
Concluzia e clara - planurile noastre constiente contin aspiratii la fericire si implinire!
Cand ne pozitionam ca observatori si privim mai multe (si diferite) traiectorii de viata, vedem, ca nu de putine ori,  aceste planuri esueaza… cu toate declaratiile de intentii pozitive cum ca am  vrut pentru noi tot ce-i mai bun si cea mai minunata viata!

Cum se explica ” caderea” care apare in timp, mai ales dupa zborul iubirii romantice??  Cum se explica zborurile esuate, aripile frante, nefericirile, neimplinirile, “nepotrivirile”, neincrederile, conflictele, violentele care apar intre cei doi…si care se traduc in suferinte?
Daca n-ar fi soarta, sa tot dam vina pe ea, poate am mai explora si alte variante. Avem oare o agenda secreta stivuita in inconstient care ne “zadaraste” planurile constiente de fericire????

In perspectiva mea, DA, avem o agenda secreta si aceasta contine:
-  nostalgia nevoilor implinite.. dorul de vindecare emotionala… Speranta nostra secreta ca (ALT)cineva va implini nevoile noastre neimplinite…Scopul ei este de a ne  reaminti de ranile noastre si de a intreprinde actiuni reparatorii. Ranile noastre emotionale se aduna in copilarie datorita neimplinirii nevoilor noastre, in mod adecvat, de catre parinti – nevoi legate de grija, acceptare neconditionata, afectiune, atentie pozitiva, recunoastere si incurajare.
-  O partenera dupa tiparul mamei, un partener dupa tiparul tatalui – o partenera exact opusul mamei, un partener exact opusul tatalui …in acest interval si in afara lui exista foarte multe alte posibilitati, optiuni….dar se pare ca pe agenda noastra secreta exista doar aceste doua posibilitati.
Gasim cu o uluitoare maiestrie exact acel partener  care corespunde uneia din cele doua variante, ca o prelungire a figurii parentale - il alegem din mii si mii de persoane! Il detectam cu maxima precizie si competenta – EL/EA e! – cel/cea care  imi va reactualiza repertoriul emotional negativ asociat neimplinirii nevoilor mele din copilarie!  Apoi incepe jocul….
Mai intai se va juca actul I :cu masca in care  EL/EA pare sa fie cel/cea din vis, cel/cea asteptat(a) ..
Apoi mastile cad si urmeaza actul II: fara masca in care El/EA corespund portretului de pe agenda secreta

Ceea ce  stim despre noi, in acest spectacol al “relatiilor “ noastre este  ca  suntem actori si uneori observatori!
Ceea ce  nu stim despre noi, de  cele mai multe ori, este ca suntem si scenaristi si regizori ai acestui spectacol! Noi scriem piesa si apoi o regizam - alegem personajele si replicile potrivite, creionam actiunea piesei astfel incat sa obtinem deznodamantul asteptat si decis de noi, la nivel inconstient si in mod inconstient.

Abordat din alta perspectiva, este ca si cum am functiona pe baza unei telecomenzi care nu se afla in posesia noastra. Si ne lansam apoi in cautarea acelor oameni care o poseda. Succes total – chiar ii gasim!, iar acestia  incep sa o “butoneze”, stiu foarte bine sa apese “butoanele noastre  sensibile”, iar noi doar Reactionam!

Asumarea si rezolvarea agendei noastre secrete presupune sa recuperam propria telecomanda de la ceilalti, sa intelegem ce “programe” accesam la apasarea fiecarui buton si sa ne “REprogramam”  fiind constienti de alegerile si optiunile pe care le avem ca adulti.

psiholog Claudia Briscan

Studiile arata ca abilitatea de fi fericit si de a avea succes in viata coreleaza semnificativ cu coeficientul de inteligenta emotionala si nu cu cel inteligenta mentala. Asa se explica ca, uneori, seful de promotie are o viata mai nefericita si mai lipsita de succes fata de colegul lui care avea in scoala rezultate slabe sau mediocre. Cu alte cuvinte, pe langa acumularea de informatii si organizarea lor eficienta, exista alte abilitati care se cer dezvoltate, optimizate si care influenteaza drumul nostru in viata.

Primul pas spre a ne dezvolta coeficientul de inteligenta emotionala consta in a ne insusi/exersa limbajul necesar pentru a descrie ceea ce simtim. Exista 4 emotii de baza: furie, tristete, bucurie, frica. Celelalte emotii, sentimente sunt o combinatie a acestor emotii de baza. Pentru inceput este indicat sa identificam ceea ce simtim plecand de la aceste emotii de baza- sa numim felul in care ne simtim, sa punem eticheta adecvata emotiei /sentimentului nostru.

Fiecare emotie de baza poate varia in intensitate. Functie de intensitatea sa, imbraca mai multe forme si etichete:

Furia: iritat, frustrat, enervat, plin de resentimente, furibund, dezgustat, aversiune, ura

Tristete: ranit, insingurat, depresiv, apatic, fara chef/pofta de viata, suicidar, disperat, decurajat, sentiment de neajutorare, neputina, melancolie, nostalgie, jelire

Frica: terorizat, inspaimantat, gelos, panicat, ingrijorat/anxios, invidios

Bucurie: voie buna, afectiune, iubire, multumire, acceptare, impacare, recunostinta, mirare, uimire, fascinatie, interes, surpriza, jovialitate, fericire, satisfactie, extazc, euforie, entuziasm

Al doilea pas consta in a deprinde aceasta perspectiva conform careia emotiile se structureaza in „straturi” – in sensul ca un sentiment poate sa fie la suprafata ( de ex. tristete), iar dedesubt sa fie un alt sentiment ( ex. furie). Adica un sentiment acopera alt sentiment. Este mult mai usor sa constientizam si sa intram in contact cu „primul strat”. Starturile inferioare sunt, insa, cele mai importante in autocunoastere si reprezinta emotiile autentice pe baza carora operam in viata.  De aceea este necesar sa aducem in constiinta toate “straturile emotionale”, identificand/numind ceea ce simtim.

Iata doua exercitii care ne ajuta in crearea si exersarea deprinderii de a fi in contact cu noi insine si a ne dezvolta emotional:

1. Cat de des, pe parcursul unei zile, sa ne adresam intrebarea „ce simt eu acum?”. Astfel, cautam eticheta portivita pentru simtirea noastra.O varianta pe care eu o practic este setarea alarmei de pe telefonul mobil la si 55 de minuta a fiecarei ore.

2. Un exercitiu- cu rol si de igienizare emotionala -pe care il sugerez cuplurilor, consta in a nota, seara, pe bucati mici de hartie (eventual colorate) emotiile traite de fiecare partener peste zi, apoi cei doi comunica legat de aceste aspecte. Pentru ca acest exercitiu sa-si atinga scopul- incurajarea si facilitarea exprimarii emotionale sanatoase intr-o relatie- si sa nu se transforme intr-un prilej de reprosuri, este important ca cei doi sa mentina comunicarea de tip „eu”: eu am simtit furie atunci cand…, eu m-am simtit trist(a)… sau eu am simtit bucurie…..

Psiholog Claudia Briscan

Desi zilnic mii si mii de ganduri se perinda in mintea unui om, sunt persoane care parcurg intregul traseu al vietii lor ignorand/ratand oporunitatea de a crea spatiu si pentru acest gand!

Dvs. v-a trecut acest gand prin minte vreodata?  Vi se pare o afirmatie valida?  Cum evaluati valoarea ei  de adevar? Daca este sa il ganditi acum, ce simtiti? 

Eu agreez ideea conform careia calitatea vietii poate creste semnificativ atunci cand lucram emotional cu noi insine pentru a crea valoare de adevar acestei afirmatii. Astfel facem loc acestui gand in mintea noastra si il “hranim”, gandindu-l din ce in ce mai des. Este o credinta sanatoasa pe care se poate construi o relatie sanatoasa  cu tine insuti, cu ceilalti si cu lumea. Aceasta afirmatie reprezinta o modalitate de a-ti oferi recunoastere pentru “A FI”. De regula si in cazurile fericite, recunoasterea  pe care o primim de la ceilalti si de la noi insine, este  pentru “a face”, “a gandi” si a avea”. Foarte rar pentru “a fi”. De exemplu, cat de des v-a spus vreo persoana semnificativa, copil fiind: “ma bucur ca existi”, “viata mea este mai frumoasa de cand ai venit tu pe lume” ?

Devenind din ce in ce mai constienti de modul in care “curge” recunoasterea in viata noastra, putem imbunatati modalitatile prin care gestionam aceasta nevoie  psihologica fundamentala a oricarei fiinte umane- nevoia de recunoastere.

Cum ar fi sa experimentati viata, avand acest gand ca background? 

psiholog Claudia Briscan

Psiholog Claudia Briscan