Grup de suport

Ce este necesar sa stii

-          In primul rand sa intelegi propriile tale credinte, valori despre sex, cum privesti tu acest aspect important al vietii, cum esti tu impacat cu propria ta feminitate sau masculinitate, sa constientizezi si sa verifici atitudinea proprie fata de sexualitate.

-          Copilul este o fiinta umana inteligenta, cu o capacitate mare de a intelege – de multe ori cu mult mai mare decat  in  imaginatia noastra – care se cere tratata cu respect si informata despre corpul sau. Are dreptul sa cunoasca cum a venit pe lume/cum se fac copiii.

-          Freud vorbea despre sexualitatea infantila si perioada “oedipiana” de dezvoltare  in care copilul se “indragosteste” de parintele de sex opus. Este interesat de diferentele dintre fetite si baieti si de modul in care a venit pe lume.  Are tendinta de a-si atinge organele sexuale, iar reactia parintilor  este foarte importanta, pentru ca  atunci copilul poate decide masiv cu privire la relatia pe care o are cu corpul sau si cu sexualitatea sa.

-          Uneori parinti nu sunt constienti de faptul ca transmit mesaje legate de interzicerea acestor subiecte/ interese naturale ale copilului sau ofera informatii nesanatoase.

Cum sa spui – sugestii pentru discutia cu copilul tau

-          Iti adaptezi discursul functie de varsta copilului. Pastreaza o informare corecta si in acord cu realitatea ca idee calauzitoare.

-          Creeaza o atmosfera relaxata fiind in primul rand tu insuti relaxat si cu “temele facute.”

-          Untilizeaza un atlas de biologie care arata trupul unei femei si al unui barbat si evolutia fetusului in burtica mamei.

-           Numeste organele sexuale cu denumirile stintifice –“vulva”, “vagin”, “penis” si folositi aceste denumiri pe parcursul intregii dicutii si a celor ce vor urma pe aceasta tema.

-          Prezinta-i sexualitatea asociata cu  iubirea, placerea, bucuria.

Nici intr-un caz, nu sugerez ca unui copil de 5, 6, pana in 11  ani, de ex, sa ii vorbiti de riscurile asociate sexualitatii. Nu insistati pe bolile cu transmitere sexuala la acesta varsta, care ar putea crea perceptia ca “sexul te imbolnaveste, este periculos”

-          Explicati-le ca, in mod sanatos, sexualitatea este asociata cu iubirea intre doua persoane, ca sexualitatea “dezbracata”/despuitata de afectiune pe care o vede afisata in filme, reviste, povestiri mondene nu reprezinta aspecte sanatoase ale vietii.

Explicati-le, de asemenea, ca angajarea in relatii ce implica sexualitate se face catre adultete pentru ca presupune o anumita maturitate emotionala, nu doar biologica.

-          O sugestie de “cum sa pui in cuvinte” aceste informatii

“Mama/o femeie  si tata/un barbat se iubesc si isi exprima iubirea in momente de intimitate, mangaindu-si trupurile si facand dragoste. Penisul lui tata se intareste  si intra in vaginul lui mama. Din penisul lui tata, printr-un  lichid alb numit sperma, un spermatozoid se uneste cu un ovul de la mama si se formeaza un embrion care isi face casuta in uterul lui mami si timp de 9 luni creste si se dezvolta, apoi se naste.”

-          Vorbeste-i despre masturbare.  Multi copii isi ating organele sexuale sau se masturbeaza direct sau “mascat” frecandu-se  de bratul unui fotoliu, de ex. Este permis ca un copil sa isi exploreze propriul corp si senzatiile furnizate de acesta, cu conditia ca acest lucru sa se petreaca in intimitate. (de ex.in camera lui). Acest simptom al masturbarii tine de normalitatea psihica, freceventa simptomului este aceea care poate  vorbi despre anumite derapaje de la normalitate. Reactia parintelui la acest comportament este foarte importanta pentru copil si pentru deciziile pe care acesta le ia cu privire la relatia cu corpul sau si sexualitatea sa ca adult. O atitudine foarte critica si punitiva fata de acest comportament va avea influente negative ulterior.

-          Baieteii set trezesc dimineata cu un penis cu consistenta diferita  “erectiile de dimineata” si au nevoie sa inteleaga normalitatea acestor transformari. Este confuzant pentru copil atunci cand se petrec lucruri cu corpul sau despre care nimeni nu vorbeste,  sau pentru care primeste interpretari inadecvate de genul “ cucul este furios”. “de-acum esti barbat

Informati-l despre polutii( “visele umede”), despre erectiile de dimineata  si ciclu menstrual.

-          Injuraturile”  vehiculeaza denumiri neaose ale organelor sexuale, cu o nota de agresivitate  si de foarte devreme copiii invata aceste denumiril ale organelor sexuale.  Explicati-i ca, desi, unii oameni cand sunt nervosi, iritati, furiosi injura,aceasta nu este cea mai fericita metoda de a exprima furia.

-          Informati-l mai cu seama despre rolul functional al acestor organe, despre utilitatea lor

si despre cum le putem oferi o buna ingrijire. Organele genitale sunt organe ca orice alt tip de organe ale corpului omenesc cu o functie specifica, care ne servesc. (ca si ochii, inima, stomacul)

Posibile reactii “post-discutie”

In primul rand, este foarte important  sa va asigurati copilul  ca este binevenit cu orice alte intrebari ar avea pe acest subiect si sa-l incurajati sa vi le adreseze.

Intrebarile/reactiile care pot pune in “incurcatura”/dificultate un parinte pot fi de genul:

“ vreau sa vad sau sa ating organele tale genitale/sexuale”/ “ voi cand faceti dragoste? Aseara ai facut sex cu tata? “

Aceste intrebari sunt un prilej  da a-i vorbi copilului despre intimitate. Orice tine de sexualitate este ceva intim, personal si se traieste in intimitate.

Invatati-l/explicati-i ca atingerea organelor genitale/sexuale se face in scop igienic sau pentru autoexplorare, fie cand esti angajat, ca adult, intr-un comportament erotic consimtit.

Subliniati ca nu este permis sa atinga organele genitale/sexuale ale altor persoane si de asemenea, nu este permis sa ii fie atinse organele genitale.

psih.Claudia Briscan

Desi multi parinti au dorinta de a avea o relatie apropiata cu copilul, in care acesta manifesta initiativa  in comunicarea cu parintele, impartasindu-i din ce gandeste si simte,  realitatea demasca dificultati parentale in aceasta directie. Multe relatii parinte-copil, exagerand controlul si grija parentala, “ingheata” intr-un formalism care adreseaza subiecte de un vag interes pentru copil si care neglijeaza aspect importante din viata sa emotionala  si afectiva.. Pentru ca nu se simte inteles, parintele devine ultima persoana de care copilul ar dori sa se apropie si sa ii dezvaluie din trairile sale. A fi angajat ca parinte in a construii o relatie apropiata presupune sa manifesti disponibilitate reala fata de copil si o comunicare fluenta cu acesta. A bloca comunicarea pe subiecte de interes pentru copil este reteta sigura pentru a crea distana si “ziduri” greu de daramat ulterior.

Prima ingrijorare/frica a unui parinte este aceea ca informatiile despre sexualitate ii vor alimenta curiozitatea si vor accelera tentatia de a experimenta, grabind debutul vietii sexuale. Experienta arata, insa, ca un copil informat este mult mai putin predispus catre comportamente sexuale neadecvate, de risc. De asemenea, disponibilitatea parintilor in abordarea acestui subiect il scoate din zona “ fructului oprit”, care exercita o maxima fascinatie pentru copii, mai ales la varsta pubertatii si adolescentei.

La o analiza atenta  si in lumina unei gandiri clare, raspunsurile generale la intrebarea “Ce ma opreste sa vorbesc cu copilul meu despre sex?” sunt:

- “daca vorbesc despre acest lucru, este ca si cand l-as incuraja sau  i-as starni curiozitatea”/ “daca nu vorbesc cu el si ignor acest subiect, isi va pierde interesul”

- “Mi-e jena sa o fac”

- “Este prea mic si nu intelege”

- “Un parinte nu vorbeste asa ceva cu copilul”

Nu este o justificare aceea ca te simti in disconfort pe tema sexualitatii.  Informandu-te, iti poti gestiona jena, tensiunea interioara legata de acest subiect. Sunt intrebari etichetate ca “delicate” doar pentru ca activeaza multe prejudecati, credinte religioase si conflicte interioare. Pentru cei mai multi copii, ”interzis” si “rusinos” sunt primele  perceptii legate de zona genitala, de  sexualitate.

CAND?

Regula de aur :

Vorbeste cu copilul tau despre sex inainte ca oricine altcineva sa o faca!  Mai bine cu un an inainte decat cu un minut mai tarziu!!!!

Este indicat sa aveti o discutie cu copilul pe aceasta tema de indata ce se afla in contact  sau expus la stimuli vizuali de natura sexuala  sau de indata ce intreaba.

Este util de asemnea sa retineti ca asa cum nu e niciodata prea devreme, tot la fel de adevarat este ca niciodata  nu este prea tarziu!

. Avantajele acestei discutii

-          Iti creezi o relatie apropiata si de incredere cu copilul

-          Scade semnificativ probabilitatea angajarii sale in comportamente de risc

-          Creste semnificativ probabilitatea unor decizii sanatoase cu privire la sexualitatea sa ca adult

-          Te asiguri ca esti pe lista de persoane la care copilul tau ar apela atunci cand are o problema

psih. Claudia Briscan

Iata cateva repere in abordarea acestui subiect

-          Identificati oportunitatile pentru  a discuta despre acest subiect – o frunza uscata, o insecta/ un animalut mort sau  solicitarea copilului – si fiti pregatit ( cu “temele facute”  prin parcurgerea etapei intai) pentru a putea

valorifica aceste oportunitati.

-          Explicati-i copilului  ca moartea este un proces natural care caracterizeaza orice organism viu. In mod normal se petrece  dupa ce un om a parcurs  toate etapele vietii sale – copilarie, tinerete, adultete, maturitate, batranete.  In mod normal, oamenii traiesc  si se bucura de viata pana la batranete. Moartea este o preocupare dintotdeuna a oamenilor si intr-un fel reprezinta cel mai mare secret dar si cea mai mare certitudine a vietii.

-          Definiti  in termeni simpli si clari ce inseamna o persoana moarta- la nivel fiziologic inseamna incetarea activitatilor vitale. O persoana moarta nu mai respira, nu  se mai misca, nu mai vorbeste, nu mai mananca , nu mai doarme, nu mai  vede si NU SE MAI  INTOARCE NICIODATA  ca prezenta fizica printre noi.

-          Explicati-i ce este o inmormantare -  o ceremonie in care oamenii apropiati, rudele, prietenii, cunostintele se aduna si isi iau “la revedere” de la persoana care a murit si care urmeaza sa fie ingropata.

Atunci cand credintele religioase specifica existenta unei vieti mai bune dupa moarte,pentru copil poate apare confuzia – daca este atat de  bine pentru cel care a murit, de ce plang toti oamenii? De aceea este important sa le explicam ca ceea ce naste  un amalgam de emotii intense  este faptul ca  cei apropiati nu vor mai beneficia de prezenta fizica a persoanei care a murit si ca aceasta le va lipsi. Specificati ca cei apropiati vor avea, insa, mereu la dispozitie amintirile si un loc in inima lor pentru acea persoana.

-          Oferiti informatii copiilor despre doliul psihologic, explicandu-le faptul ca dupa orice pierdere , sufletelul parcurge in mod natural o perioada in care “jeleste”  pierderea, traind un amestec de emotii, uneori foarte intense – pe langa tristete, poate fi vorba si de furie si frica. Este foarte sanatos pentru persoana care traieste  o pierdere sa exprime ceea ce simte. Cuvintele, desenul sau lacrimile pot fi modalitati prin care o persona exprima ceea ce simte si fac parte dintr-un process care poate dura  luni de zile.  Apoi,  sufletelul, despovarat de toata  tristetea,, furia si frica legate de pierderea suferita  se linisteste si se “ recupleaza” la bucuria de a trai  continuandu-si traiectoria vietii, cu energie disponibila pentru a rezolva probleme si pentru a lega atasamente.

-          Validati-i sentimentele, luati-le in serios! Copiii au nevoie sa le fie validate sentimentele, primind astfel mesajul  ca sunt acceptati cu tristetea lor, cu tot ceea ce simt si au nevoie de  permisiunea de a-si exprima emotiile/sentimentele.

Prima ingrijorare a copiilor atunci cand inteleg despre moarte este legata de moartea parintilor. Unii copii dezvolta o frica uriasa ca pot ramane neprotejati si amenintati in supravietuirea lor -  au cosmaruri, devin anxiosi atunci cand parintii se indeparteaza – de aceea este util sa-i asigurati ca veti fi langa ei si ii veti ajuta sa se faca mari, ca le veti sustine cresterea si dezvoltarea. In nici o situatie si in nici o imperjurare nu va amenintati copilul – “daca nu esti cuminte, mor si eu ca matusa/bunicul…” Explicati-i ca, asemeni succesiunii anotimpurilor, este mersul normal al lucrurilor ca parintii sa  moara intotdeuna inaintea copiilor lor. Cand parintii devin batrani, copiii sunt adulti cu abilitati de a avea grija de ei insisi.

Complet neindicat!

-          Invalidarea emotiilor – a-i spune copilului “nu trebuie/nu ai de ce sa suferi sa fii trist”, sa ii ridiculizati suferinta, sa i-o respingeti, sa i-o desconsiderati,  de exemplu – ‘nu te mai smiorcai atat pentru o pisica”. Pierderile pot fi variate  de la pierderea jucariei preferate, pierderea unui animal de companie, mergand pana la pierderea unei persoane foarte dragi.

-          Lipsa permisiunii pentru exprimarea emotiilor – “esti mare si nu trebuie sa plangi”,  “baietii nu plang” , sau o interdictie mai subtila de genul unui parinte  care intra in panica ori de cate ori isi vede copilul trist, abatut, ingandurat, si face totul sa il distraga de la  sentimentele /afectul lui dureros

-           Metaforele  pentru moarte de genul – “a plecat”, “ a disparut”, “s-a dus la Doamne Doamne”/ “s-a dus la o stea”, “ doarme”, , “ne vegheaza de sus”. Acestea sunt expresii  foarte confuzante pentru copil.  Evitati de asemenea explicatiile de genul -  “oamenii mor pentru ca se imbolnavesc”  sau  “bunicul doarme “  care ulterior pot naste temeri  atunci cand el sau cineva  din familie se imbolanaveste/ doarme.

-          A-l duce la inmormantari fara a-l pregati legat de ceea ce  urmeaza sa vada.  O inmormantare ofera copilului sansa de a-si lua “la revedere” de la  o persoana draga.  In acelasi timp reprezinta si contactul copilului cu diverse manifestari de suferinta.

psih. Claudia Briscan

Aspecte esentiale ale vietii – nastere, sexualitate, moarte – sunt, in perceptia multor parinti, cel mai dificil de abordat si discutat cu proprii copii. Exista o gama variata de atitudini parentale – unii parinti aleg sa nu abordeze aceste subiecte cu copilul, altii prefera sa  ignore intrebarile copilului, sa “se eschiveze”  , sa-i distraga  atentia acestuia, cu speranta ca va uita sau ofera raspunsuri neinformate, strecurand multe informatii nesanatoase  In acest fel, lasa copilul sa isi construiasca o imagine despre viata/moarte  bazata pe interpretari specifice gandirii de copil – gandire magica – sau pe diverse surse a caror veridicitate si influenta nu o cunoaste.

Atunci cand aceste intrebari va iau prin surprindere este in regula sa ii spuneti ca nu stiti sa ii raspundeti in acel moment. Este suficient sa ii spuneti copilului ca intrebarea pe care o adreseaza este foarte interesanta  si ca aveti nevoie de timp pentru a formula un raspuns pe intelesul lui.

In primul rand este foare important sa retineti ca, copiii au mare nevoie de aceaste discutii cu parintii!  Un parinte informat stie ca, la anumite varste, apar anumite teme de interes pentru un copil si ca acesta are nevoie de informatii pentru a intelege viata. Parintii care asteapta intrebarile copilului   gandind ca  “doar daca intreaba inseamna ca este  interesat de subiect” , este bine sa ia in calcul faptul ca uneori copiii nu intreaba chiar daca sunt interesati de anumite subiecte.

Ceea ce limiteaza sau blocheaza, de obicei, un parinte in a  discuta cu copilul despre viata este:

-         fie perceptia parintilor – neconforma cu realitatea – de genul: “Copii nu inteleg, sunt prea mici!”

-         fie tendinta parintilor de a se angaja in misiunea -  imposibila in fapt – de a-si proteja copiii de orice suferinta.

O parentare adecvata se bazeaza pe o imagine clara a parintelui asupra capacitatii de intelegere a copilului corespunzatoare varstei sale , cat si pe obiective sanatoase: copiii au nevoie sa fie pregatiti pentru viata, nu feriti de aceasta, au nevoie sa li se explice in mod competent lumea in care traiesc

A discuta responsabil cu un copil asupra subiectelor importante este un proces in 2 etape: prima etapa consta in “munca” parintelui dinainte de discutia cu copilul, a doua reprezinta discutia propriu-zisa cu copilul

Prima etapa, este decisiva pentru eficienta, utilitatea  si succesul intregului proces si se refera la o munca de autoanaliza, urmata de o munca de informare.

Este foarte  important sa aveti o buna constientizare legat de ceea ce dvs personal ganditi si simtiti cu privire la aceste aspecte ale vietii. Sugerez sa nu va angajati in nici o discutie cu copilul si sa nu incepeti nici un demers de a explica copilului lucruri fata de care nu va cunoasteti si nu va verificati , clarificati si  ”ecologizati”  gandirea si pozitia, pentru ca riscul  este sa transmiteti “contaminari” masive – perspective, opinii, gandire nesanatoasa.

Investigati si explorati credintele  si viziunea proprie –  Care este atitudinea mea fata de moarte? Care sunt credintele mele despre moarte?  Ce mi s –a spus despre moarte cand eram mic/copil?  Ce pierderi/evenimente semnificative legate de moarte au fost in copilaria mea? Ce am vazut la adultii din jurul meu atunci cand pierdeau pe cineva drag? La ce inmormantari am fos  copil fiind?  Notati-le pe o foaie de hartie.

Propriile credinte, propria viziune si pozitie fata de moarte – propriile temeri, propria atitudine de  acceptare sau inacceptare,  vor influenta semnificativ informatiile comunicate copilului.

Dupa ce v-ati imbunatatit nivelul de constientizare cu privire la ce ganditi si simtiti , este foarte important sa”adunati” si sa veniti in contact cu  informatie sanatoasa legat de acest subiect – o gandire si o simtire adecvata legata de moarte..

O discutie cu copilul despre mersul vietii va obliga sa va constientizati si verificati propriile credinte.  Asumarea responsabila a rolului de parinte ofera aceasta oportunitate de a va clarifica si “insanatosi” pozitia fata de viata, fiind nevoiti sa va informati pentru a i-o explica copilului in mod adevcat. Astfel si “copilul din dvs” poate beneficia de informatii sanatoase pe baza carora poate crea si da sens acestei lumi.

psiholog Claudia Briscan

INTALNIRE VINDECATOARE CU COPILUL DIN TINE

Copilul din tine are nevoie sa il intelegi si sa il asculti!

Copilul din tine are nevoie sa il accepti, sa il iubesti, sa il ajuti!

Ne-am construit identitatea si „felul de a fi, a face, a gandi si simti”  in copilarie, de la nastere pana la adolescenta. Parcurgand aceste etape ale vietii noastre, in contextul particular al familiei noastre de origine, am experimentat, ca si copil, diverse situatii si persoane care ne-au ranit, care nu ne-au implinit nevoile si nu ne-au sprijinit in mod adecvat cresterea si dezvoltarea. Acest copil exista in fiecare din noi, ascuns in adultul angajat in diverse roluri si ocupat cu „treburile” de zi cu zi.

Pentru a fi sanatos emotional , copilul din tine are nevoie de tine sa te „intorci”  si  sa parcurgi  diferitele sale stadii de dezvoltare, identificand nevoile neimplinite,  jelind/plangand impreuna cu el ceea ce are de jelit/plans, implinindu-i nevoile si sprijinindu-l in realizarea achizitiilor specifice fiecarui stadiu de dezvoltare, schimband patternurile  nefunctionale invatate in familia de origine si ajutand copilul sa ia decizii sanatoase pentru viata lui.

Aceasta tabara iti propune o calatorie „reparatorie”/vindecatoare prin fiecare stadiu de dezvoltare al copilariei tale din momentul nasterii pana la adolescenta, care te va ajuta „sa cresti mare”  -  sa dezvolti putere personala – si sa-ti traiesti viata cu bucurie si responsabilitate.

Foarte util atunci cand :

-          vrei sa te cunosti si sa cresti, cand vrei sa iti imbunatatesti viata si capacitatea de a te accepta

-          cauti raspuns la intrebari legate de viata ta –  de ce reactionez in anumite moduri in anumite situatii? Cum se face ca ajung mereu in aceasta situatie si atrag acelasi tip de parteneri?  De ce uneori ma simt atat de neajutorat; singur; fara speranta; speriat;furios? De unde provin patternurile mele de comportament?

-          ai conflicte interioare, dificultati de relationare (fie cu copilul, fie cu partenerul de cuplu, fie cu un coleg de munca sau prieten)

-          esti parinte si ai vrea sa iti intelegi copilul si sa imbunatatesti relatia cu el

-          simti ca este o mare diferenta intre ce ai dori tu sa fie viata ta si ceea ce este de fapt, simti  ca „te sabotezi” prin nereusite si nevalorificarea propriul potential

Numar participanti -  maxim 12 /Program de lucru in grup 6 ore/zi

Trainer – Claudia Briscan, psiholog clinician si psihoterapeut cu formare in analiza tranzactionala, hipnoza clinica, terapie ericksoniana si tehnici de relaxare, specialist in terapie sistemica copil-cuplu-familie, coach si NLP practitioner

Investitia dvs – 990 ron/persoana

Costul include activitatea zilnica, cazarea intr-o pensiune 3*** (camera de doua paturi cu baie in camera )  si trei mese pe zi. Nu asiguram transportul

Inscrieri si detalii plata:

claudiajoy24@yahoo.com

0745 64 39 01

Nevoile mele sunt responsabilitatea mea. /Eu sunt responsabil(a) de nevoile mele si de implirea lor.

Sunt responsabil(a) sa imi onorez nevoile, sa le consider/sa le privesc ca pe o placere, nu ca pe o povara.

Sunt responsabil(a) pentru sanatatea mea fizica si psihica. (emotionala/ mentala)

Eu sunt responsabi(a) pentru starea mea de bine si pentru fericirea mea.

Eu sunt responsabil(a)  de gestionarea sentimentelor/emotiilor mele.

Eu sunt responsabil(a) pentru ceea ce  eu gandesc, pentru ceea ce eu simt, pentru ceea ce eu fac.

Nu sunt responsabi(a) pentru ceea ce gandeste, ceea ce simte si ceea ce face alta persoana, oricat de apropiata mi-ar fi.

Eu sunt responsabil(a) in fata celorlalti si nu de ceilalti

Este responsabilitatea mea sa fiu eu si sa nu ma compar cu altii.

Este responsabilitatea mea sa cer ajutor si sa nu ma astept ca ceilalti sa imi citeasca gandurile, nevoile, nici sa nu am astepteptarea nerealista ca  ceilalti sa faca ceva pentru mine fara ca eu sa o cer.

Sunt responsabil(a) sa imi utilizez talentele, abilitatile, capacitatile, creativitatea.

Eu sunt responsabil(a) sa aduc o contributie de valoare in lume/sa creez valoare.

Sunt responsabil(a) de eficienta actiunilor mele.

Sunt responsabil(a) de deciziile pe care le iau, constient sau inconstient si de consecintele acestora.

Sunt responsabi(a) sa gasesc solutii adecvate la problemele  cu care ma confrunt in viata mea.

Sunt responsabi(a) de calitatea relatiilor mele.

Sunt responsabil(a) sa fac ceea ce fac pentru mine, nu pentru ceilalti si nici impotriva lor si  sa nu depind de acordul si aprobarea celorlalti.

psih. Claudia Briscan

Cum dezvolt granite sanatoase

Primul pas: constientizeaza ce tip de garnite ai!

Identificarea propriilor indicatori comportamentali/emotionali (prezentati intr-un material anterior) si raspunsul  la intrebarile de mai jos pot facilita o mai buna constientizare a tipului de granite psihologice pe care il ai.

1.     Arunca  o privire in copilaria ta si aminteste-ti  modul in care persoanele din familia ta de origine interactionau/relationau cu tine. Respectau spatiul tau personal, intimitatea ta?  (De ex. bateau la usa camerei tale atunci cand voiau sa intre? Umblau prin lucurile tale, prin telefon, iti citeau jurnalul? )  Sau te lasau sa decizi singur legat de situatii in care aveai nevoie de suport si ghidare?

2.     Cum te percepi pe tine in relatie cu ceilalti? Tinzi sa fii dominator? Sau tinzi sa te lasi dominat? Decizi si pentru ceilalti, iti impui punctul de vedere fara a tine prea mult cont de dorintele celuilalt? Sau astepti ca ceilalti sa decida pentru tine?

3.     Cum reactionezi, de obicei, atunci cand cineva te supara printr-o  atitudine agresiva sau invaziva?

A-ti defini granite sanatoase/flexibile, la fel ca orice schimbare, nu este un eveniment, ci un proces care iti ia timp si exercitiu. Granitele sanatoase si stima de sine sunt doua constructe psihologice interdependente. Definirea granitelor va avea ca si efect  imbunatatirea stimei de sine, iar crestera stimei de sine va avea ca si consecinta definirea granitelor.

O modalitate de setare sanatoasa a granitelor este aceea a intocmirii unei liste a drepturilor personale. Va ofer un model de astfel de lista. Odata intocmita, cititi-o cel putin o data pe zi si lipiti-o undeva la vedere.( birou/ langa oglinda/  pe dulap).

Citind lista prezentate mai jos, este util sa aveti in minte ca toate acele afirmatii au valoare de adevar pentru o persoana sanatoasa emotional.  Orice  reactie de respingere sau dezacord cu aceste afirmatii este un indicator al unei zone de munca personala.

LISTA DREPTURILOR PERSONALE

Am dreptul sa fiu eu.

Am dreptul sa fiu eu in loc sa fiu cel/cea care ar dori ceilalti sa fiu.

Am dreptul sa fiu diferit(a) si am , de asemenea, dreptul sa fiu asemenea altora.

Am dreptul sa fiu iubit(a).

Am dreptul sa NU fac anumite lucruri pentru a fi iubit(a).

Am dreptul sa am atitudini specifice mie.

Am dreptul sa fiu fericit(a) si sa ma bucur de viata.

Am dreptul, fara sa cer permisiunea cuiva, sa fiu ceea ce sunt.

Am dreptul sa ocup spatiul de care am nevoie.

Am dreptul sa am nevoi si am dreptul sa le comunic.

Am dreptul sa cer ceea ce am nevoie si ceea ce vreau.

Am dreptul sa am opinii diferite de opiniile celorlalti.

Am dreptul sa imi exprim opiniile.

Am dreptul sa am emotii si sa le exprim.

Am dreptul sa imi exprim sentimentele mele pozitive si negative.

Am dreptul/am voie sa simt frica si sa comunic acest lucru celorlalti.

Am dreptul sa fiu furios/furioasa pe persoane care-mi sunt apropiate.

Am dreptul sa fiu tratat(a) cu respect, am dreptul ca nevoile si dorintele mele sa fie tratate cu respect.

Am dreptul sa fac greseli, sa invat din ele si sa nu fiu intotdeauna perfect(a).

Am dreptul sa refuz solicitari dificil de facut pentru mine.

Am dreptul sa am prioritatile mele si sa spun NU altor cereri din partea celorlalti.

Am dreptul sa cer ajutorul.

Am dreptul sa ma apropii de oameni, sa ma atasez, sa imi fac prieteni si sa ma simt bine in preajma lor.

Am dreptul sa iau decizii pentru viata mea.

Am dreptul sa ma dezvolt, sa cresc, sa ma schimb si sa evoluez.

Psiholog Claudia Briscan

Despre cursuri de dezvoltare personala

Modul in care comunicam, in care ne gestionam emotiile si stressul, modul in care ne privim pe noi insine sunt aspecte importante care ne influenteaza viata si relatia cu ceilalti.

Cand venim pe lume nu avem un ghid de „functionare optima”/de utilizare  a propriei fiintes si, din nefericire, nici scoala nu ne pune in posesia acestuia. Nimeni nu ne invata cum sa ne descurcam cu emotiile, cum sa ne rezolvam problemele, cum sa ne rezolvam conflictele, cum sa reusim, pentru ca programa scolara nu include predarea abilitatilor de viata. Invatam prin imitatie, de la modelele pe care le ofera persoanele semnificative pentru noi in copilarie,, modele care nu sunt intotdeauna  sanatoase..

Cursurile de dezvoltare personala te pun in posesia ghidului de utilizare a propriei fiinte si a abilitatilor de viata.cu ajutorul carora sa fii si sa faci tot ceea ce  poti fi si face mai bun in aceasta lume cu ceea ce ai, acolo unde esti. Iti ofera „know how”. Urmate ulterior de munca personala de dezvoltare, pot avea ca si consecinta faptul ca „extragi” satisfactie/ bucurie din viata ta si gasesti sens in experientele vietii tale

Iata cateva aspecte pe care este util sa le cunosti despre cursurile si workshopurile de dezvoltare personala:

-         sunt, in primul rand,  o sursa de informatii sanatoasa, te imbogatesc cu noi perspective si te ajuta sa-ti sporesti calitatea vietii,

-         Iti sporeste performanta relationala, eficienta in activitate, dezvolti competenta in comunicarea cu ceilalti si inveti sa gestionezi emotiile si stresul.

-         Viata de zi cu zi ne pune in fata unor probleme care se cer rezolvate – fie ca este vorba de profesie, relatii sau de  emotii pe care le traim. Aceste cursuri reprezinta un prim pas in detectarea optiunilor si rezolvarea problemelor de viata cu care se confrunta o persoana. O persoana echilibrata si sanatoasa emotional este o persoana care si-a constientizat si dezvoltat suficient calitatile proprii, pe de o parte, iar pe de alta parte, a gasit  solutii adecvate la problemele, complexele si dificultatile personale.

-          cursurile de dezvoltare personala abordeaza diverse domenii ale vietii –  relational, emotional, social, profesional, cu scopul de a le imbunatati si a echipa persoana cu abilitatile necesare pentru a rezolva eficient problemele cu care se confrunta in viata sa.

-         Cursul ne informeaza despre concepte, metode, tehnici, modalitati practice de  schimbare si ofera un spatiu securizant in care pot fi experimentate.   Ulterior insa este necesara munca personala pentru succes deplin.

-         Ati auzit poate deseori sintagma „nu am ce face, asa sunt eu”. sau „numai mie mi se intampla asa ceva (lucruri neplacute ) in viata”, „asta este, am ghinion”.  Un curs de dezvoltare personala poate fi sfarsitul pentru o astfel de gandire si astfel de exprimari dat fiind ca iti ofera abilitatile necesare pentru a opera schimbari si pentru a-ti asuma responsabilitatea pentru propria ta viata

-         Aceste cursuri reprezinta o investitie „PROFITABILA” de timp si energie pe care o persoana o poate face, este un timp acordat propriei persoane si o privire catre interiorul fiintei.

-         Participand la un grup de dezvoltare personala devii o persoana cu mai multe posibilitati de reusita in toate domeniile, care va opera cu mai multa eficienta in viata..

-         Cursurile de dezvoltare personala se adreseaza persoanelor cu un grad satisfacator/bun de functionare  personala si sociala, stabile emotional, cu interes in autocunoastere sau care vor sa isi imbunatateasca diverse aspecte legate de stima de sine, de comunicare si relationare.

-         „Ce fac eu intr-o lume ca asta cu oameni ca tine?” . „Cum pot face sa imi fie bine in viata?”, „ Cum pot trai cu bucurie?” sunt intrebari care pot primi raspuns prin participarea la aceste cursuri.

-         Este necesar sa avem asteptari realiste legat de aceste cursuri. Nu ne putem astepta ca o depresie severa, fobie sau atacuri de panica sa se „rezolve” prin participarea la aceste cursuri. Acestea  necesita psihoterapie personala sau de grup.

psiholog Claudia Briscan

Despre granite in relatie

Granitele fizice separa un lucru de un alt lucru, de ex  peretii separa ceea ce este in exteriorul casei de ceea ce este in interiorul acesteia sau granitele tarii delimiteaza teritoriul unei-tari de ceea ce nu este teritoriul acelei tari sau membranele celulare separa doua celule.

Granitele psihologice personale , desi nu au consistenta fizica,  sunt asemantoare „peretilor” care separa EU-l de ceea ce este NON-EU. Sunt reprezentate de idei, perceptii, credinte, moduri de intelegere care permit unei persoane sa isi defineasca identitatea si conceptele despre sine.Il ajuta sa distinga intre „eu” si „celalalt”. Aceste granite psihologice separa oamenii si in acelasi timp definesc tipul de relatie dintre acestia.

Granitele personale ne permit sa ne bucuram de propria unicitate. Atunci cand dispunem de granite sanatoase, acestea sunt flexibile si ne permit sa ne pozitionam fata de ceilallti la o distanta adecvata: sa-ne-apropiem de acestia atunci cand este propice si totodata sa mentinem distanta atunci cand putem fi raniti daca ne apropiem prea mult.

Granitele nesanatoase, fie ca sunt prea laxe/difuze sau prea rigide, isi au cauza,   de regula, intr-o familie de origine disfunctionala, in care copilul si nevoile sale nu a fost respectate.

Cand doi oameni cu granite sanatoase intra intr-o relatie, este incurajata independenta, integritatea, increderea si creste potentialul de intimitate si angajament autentic. Ei stiu ca dificultatile care apar in mod firesc intr-o relatie  pot fi  depasite si utilizate in mod constructiv spre crestere personala si stiu sa creeze si sa se bucure cu usurinta de apropiere si  intimitate, fiecare fiind o persoana integra si completa.

Granitele sanatoase permit unei persoane sa isi delimiteze “regatul”-gandurile, sentimentele, comportamentele proprii si sa isi asume responsabilitatea asupra lui  sub forma unui bun management intern.

Primul pas necesar in-a-ti seta granite sanatoase este sa identifici ce tip de granite ai si in ce fel granitele tale sunt sau nu sunt bine definite in relatiile cu ceilalti.

Indicatori emotionali/comportamentali ai unei persoane cu granite sanatos definite/ flexibile:

1. Are un simt al eului bine dezvoltat si sentimentul valorii personale. Se respecta pe sine insusi si este angajat in realizarea propriului potential
2. Are abilitatea de a spune NU si stie sa tolereze si sa accepte NU-ul” celuilalt. “NU”-ul-si-“DA”-ul-lui-reflecta nevoile, dorintele si posibilitatile sale, nu doar-tendinta de-a veni in intampinare-nevoilor celuilalt
3. Are intelegrea faptului ca este responsabil pentru fericirea si implirea sa si permite celuilalt sa fie responsabil pentru fericirea proprie
4. Are asteptari de reciprocitate in relatie si exista echilibru de putere si responsabilitati
5. Isi identifica si isi constientizeaza nevoile, sentimentele, dorintele, si le comunica clar celuilalt
6. Stie sa isi identifice, defineasca, asume responsabilitatile si problemele sale si sa le diferentieze de cele ale celorlaltii
7. Isi cunoaste limitele. Pemite altora sa-si defineasca limitele lor si le respecta.
8. Nu toleraeza abuzul si lipsa de respect
9. Impartaseste informatii personale doar atunci cand relatia ii confera un sentiment de securizare si dupa ce-a construit un climat de incredere
10. Nu renunta la valori si integritate pentru a evita respingerea
11. Opiniile si sentimentele sale valoreaza in ochii sai la fel de mult cat si ale altora
12. Are capacitatea de a cere ajutor atunci cand are nevoie

Indicatori emotionali/comportamentali ai unei persoane-cu granite DIFUZE/laxe:

1. Nu poate spune NU din teama de a fi respins sau pedeapsit,se simte in disconfort sau vinovat atunci cand spune NU
2. Nu face distinctia clara intre problemele sale si ale altora si de multe ori, de obicei, tinde  sa atribuie ca fiind personale problemele altora
3. Se defineste din asteptarile altora
4. Nu exista un echilibru al responsabilitatilor si puterii in relatie. Tinde sa fie hiperresponsabil, “controlling” sau intruziv, fie pasiv si dependent
5. Tinde sa impartaseasca informatii personale prea repede , inainte ca un mediu securizant si de  incredere sa  fie creat in relatie
6. Nevoile, sentimentele, dorintele sale sunt secundare celuilalt sau uneori determinate de acesta,
7. Se simte responsabil pentru fericirea si implinirea altora si culpabil  daca celalalt este nefericit. Uneori, pentru a se  elibera de sentimentul  vinovatiei face din ce in ce mai mult pentru celalalt
8. Se bazeaza pe factori externi – situatii,persoane-pentru a obtine  fericirea/ateapta ca celalalt sa-i-implineasca nevoile si “sa il faca fericit”
9. Se “sacrifica” cu usurinta si sare in ajutorul celorlalti inainte sau fara ca acestia sa ceara ajutorul.
10. Are tendinta de” a absorbi” sentimentele altora, tocmai pentru ca nu este in contact cu el insusi
11. Se bazeaza pe parerile,  ideile si opiniile altora  mai mult decat pe ale sale
12. Se multumete cu putin, se complace in situatii abuzive si tolereaza situatii in care este tratat fara respect.
13. Renunta cu usurinta la valorile si credintele sale ca sa nu supere pe ceilalti, ca sa le faca placere sau ca sa evite conflictul. Face compromisuri pentru a evita conflictul.
14. Cauta siguranta si odata obtinuta o considera un criteriu suficient pentru a ramane in relatie
15. Are tendinta de  a se indragosti rapid de o persoana pe care nu o cunoaste suficient sau de  cineva care manifesta un comportament afectiv consecvent fata de el. Indiferent daca ii place acea persoana sau nu, este atat de incatat ca i se ofera o atentie speciala, incat accepta relatia.

Indicatori emotionali/comportamentali ai unei persoane cu granite rigide:

1. Frica majora este de abandon sau “inghitire”, astfel incat evita intimitatea. Gaseste apropierea ca amenintatoare si o evita prin diverse strategii- fie fiind foarte ocupat, fie certandu-sa des  (stil relational conflictual)
2. Spune “Nu” ori de cate ori solicitarea implica apropiere si interactiune stransa
3. Rareori impartaseste informatii personale
4. Ii este dificil sa–si identifice nevoile, sentiumentele, dorintele
5. Are foarte putine sau nici o relatie apropiata. Daca are o relatie de cuplu, au vieti foarte separate si de obicei, cu o viata sociala saraca
6. Foarte rar cere ajutor
7. Nu-si da voie “sa se conecteze” la ceilalti si la problemele lor

psiholog Claudia Briscan

Desi o adunare elementara, multi dintre noi dam, in viata de zi cu zi, prin relatia de cuplu pe care o avem, un raspuns neadecvat.

Cum ne adunam fara “sa ne amestecam”? Unde ma termin eu, unde incepi tu? De ce te-am ales pe tine? De ce tu m-ai ales pe mine?  Ce destin al cuplului construim?- iata intrebari care isi cauta raspuns atunci cand devenim interesati de a creste, imbunatati calitatea relatiei.

Relatia poate fi pusa in termenii unei ecuatii relatia noastra = EU + NOI + TU.

Concentrarea excesiva pe oricare dintre aceste segmente poate aliena relatia. O relatie sanatoasa:

-          nu inseamna doar NOI – o relatie in care fiecare isi pierde identitatea proprie, in care exista confuzie de nevoi si roluri  Relatia de dependenta/simbiotica este resimtita si creeaza impresia unei puternice apropieri intre cei doi, insa, in fapt, nu este deloc asa. Aceasta impresie este data de tendinta/stradania celor doi a gandi si simti ca si cand ar  fi o singura pesoana. Relatia sanatoasa lasa spatiu pentru Eu si pentru Tu. Respecta spatiul personal psihologic si necesita doi adulti cu granite si nevoi definite. Nu asfixie, nu sufoca, un intruzeaza si ofera spatiu pentru cresterea si dezvoltarea fiecaruia.

-          nu inseamna doar TU – in sensul in care o persoana are ca preocupare majora, la nivel psihologic, sa implineasca nevoile celuilalt, neglijandu-le pe ale sale, traind prin celallt si pentru celalalt

-          nu inseamna  doar EU- in sensul in care o persoana desconsidera, ignora sau neglijeaza nevoile celulalt

-          nu inseamna nici EU+TU – o relatie in care fiecare ‘isi vede de viata lui”, fara interes in a crea, hrani si umple spatiul relational cu preocupari si timp petrecut impreuna. Comunicarea este formala si seaca..

Intr-o relatie de cuplu sanatoasa:

-  fiecare partener este o persoana intreaga si completa, nu o jumatate intregita de celalalt

-  cei doi ALEG si se angajeaza sa fie parteneri de viata

-  fiecare dintre ei poate tolera absenta partenerului si ar putea trai daca ceva s-ar intampla celuilalt, pot concepe ideea ca viata lor ar putea continua fara celallat

- Relatiile au mai mari sanse de reusita atunci cand cei doi au mai multe in comn:  impartasesc interese, sunt animati de obiective comune si angajati in relaizarea lor, au niveluri culturale si educationale asemanatoare, moduri similare de a privi lucrurile – o mare diferenta poate  crea distanta intre cei doi. Pe de alta parte, fiecare persoana este unica si aceasta unicitate, pe langa faptul ca  implica din start diferente este si  o contributie semnificativa la relatie si la lume. Deci este imperios necesar ca fiecare persoana sa isi mentina unicitatea si fiecare sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile sale.

Intimitatea/apropierea sanatoasa  se poate realiza intre doua persoane care se simt complete, in contact cu proriile lor nevoi, ganduri si sentimente, cu permisiunea de a le exprima si a actiona in acord cu acestea. Si in conditiile in care  cei doi se cunoasc foarte bine unul pe celalalt, acceptand diferentele si iubindu-se asa cum sunt.

psiholog Claudia Briscan

• Stiai ca este foarte util si important sa iti formulezi in scris obiectivele? .Sfarsitul anului este un moment excelent pentru a-ti nota pe o foaie de hartie obiectivele pentru anul urmator, in toate domeniile vietii tale– sanatate, relational, familie, cariera, financiar, dezvoltare personala. Doar stiind incotro te indrepti iti poti regla activitatea si verifica rezultatele obtinute. “Daca nu stii incotro te indrepti, orice drum te va duce acolo”(Lewis Carroll) .
• Informeaza-te cu privire la modalitatea de formulare a obiectivelorsi lipeste/afiseaza undeva la vedere – dulap, frigider, perete decorativ etc lista ta cu obiectivele scrise  astfel incat sa-ti amintesti zilnic de ele.
• Scrie-i o scrisoare lui Mos Craciun. Fa-ti o lista a dorintelor tale (minim 50), cele mai nastrusnice, indraznete. Este vital sa ti antrenezi capacitatea de a spera si a avea visuri marete. Scrie-i lui Mos Craciun de visurile si dorintele tale, ca si cand ai fi un copil care nu are nici o indoiala ca Mosul ii va implini dorintele.
• Celebreaza -ti succesele! Oricat de mic ar fi progresul in ceea ce iti propui. invata-te/antreneaza-te sa il vezi si sa ti oferi recompense – sa iti spui uitandu-te in oclinda- “bravo, sunt mandru de tine!”, sa te duci la un film bun, sa iti cumperi o floare, etc
• “Cine sunt eu?” – Cel putin o data pe luna, raspunde in scris la aceasta intrebare.
• Alcatuieste o lista a drepturilor personale in relatiile apropiate si pune-o intr-un loc unde o poti citi deseori, atat tu cat si partenerul tau de viata- de ex „am dreptul sa am opinii, sentimente, nevoi „.”am dreptul sa le exprim si sa le consider importante’, „am dreptul sa fac greseli, angajat fiind sa invat din greselile mele”, „am dreptul de a refuza cererile celorlati, fara a ma simti vinovat(a) sau egoist(a)”
• Daca ai dificultati in a spune Nu, propune-ti sa recunosti, sa vezi si sa folosesti toate oportunitatile in care poti practica aceasta abilitate.
• Daca ai dificultati de a spune DA activitatilor care implica interactionarea cu ceilalti, cu tendinta de a te retrage si de a te simti in disconfort relationand,, propune-ti sa recunosti, sa vezi si sa folosesti toate oportunitatile in care poti practica acesta abilitate
• Cere o imbratisare pe zi (de minim 20 sec) celor care te iubesc /ofera o imbratisare pe zi unei persoane pe care o iubesti S-a demonstrat stiintific efectul benefic al imbratisarii asupra sanatatii fizice si emotionale.
• Asigura-te ca, in structura zilei tale, creezi timp in care te simti bine, in care te distrezi! De ex, iti poti propune sa te joci mininm 10 minute pe zi Daca ai copii mici, poti face acest lucru in timpul alocat pentru a te juca cu ei. In felul acesta mentii contactul cu copilul din tine De asemenea, experimenteaza noi moduri de a te exprima – desenand / pictand (ai experimentat desenul cu degetele?), cantand, dansand, sculptand.
Sa te relaxezi, sa faci lucruri simple care iti fac placere si  sunt sanatoase pentru tine – o baie aromata, un masaj, sa razi cu pofta, sa mergi descult pe iarba, sa alergi, sa stai intins intr-un camp de maci inflorit, sa mergi la sanius, sa faci un om de zapada – este si o modalitate eficienta de management al stresului.
• Stai cu emotiile tale, nu fugi de tine! Da-ti voie sa traiesti emotiile negative atunci cand apar. Furia, tristetea, frica sunt emotii omenesti cu un rol bine determinat de a ne atrage atentia asupra unei probleme care se cere rezolvata sau a unei nevoi care se cere implinita..Este normal sa fim tristi atunci cand suferim o pierdere. Sanatatea emotionala reclama timp doar pentru tine zilnic in care sa iei contact cu nevoile tale, si cu emotiile tale. Sa petreci timp cu tine singur, sa reflectezi asupra ta si vietii tale, intrebandu-te ce simti, cine esti, care este locul tau in aceasta lume?
Atunci cand experimentam emotii negative, multi dintre noi au tendinta sa nu ramana in contact cu acestea ci sa se distraga de la ele, facand altceva. A fi in contact cu emotiile noastre si a le trai plenar ne asigura sanatatea emotionala.

• Accepta-ti “umbra”- Fiecare dintre noi are parti pozitive si parti ”de imbunatatit”- asa zisele defecte, porniri arhaice cu care ne este rusine, nu le acceptam si cautam sa le ascundem, dar care de obicei ies la suprafata in relatiile apropiate/de cuplu..Intr-un demers de autocunoastere te poti familiarize cu aceste aspecte ale fiintei tale si le poti accepta. Transformarea  incepe doar atunci cand te accepti pe tine insuti in intregime, cu bune si cu mai putin bune.

Psiholog Claudia Briscan

Experiment

Faza intai: intr-o cusca cinci maimute,  o scara, iar deasupra scarii un manunchi de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia bananele, este aruncata o galeata cu apa foarte rece pe celelalte care ramaneau jos si acest lucru nu le placea deloc.  Dupa  un timp, cand o maimuta urca sau avea intentia de a urca scarile, celelalte nu o lasau. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara cu toate ca nici un strop de apa nu mai era aruncat si in ciuda faptului ca bananele reprezentau o mare tentatie .

Faza a 2-a: Experimentatorii  inlocuiesc o maimuta.Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara si sa ajunga la banane, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita “s-a inregimentat” si a participat si ea la :”tratamentul” aplicat celei noi. A treia maimuta a fost schimbata si lucrurile s-au repetat. A patra si, in fine. a cincea maimuta au fost schimbate.

In final in cusca se aflau cinci maimute care, desi nu primisera niciodata stimulul neplacut- o baie cu apa rece, continuau sa aiba comportamentul invatat – sa impiedice si sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.
Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa raspunda la intrebarea de ce le bateau pe cele care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost “Nu stim. Asa se face …”

Initial,, maimutele invata ca pentru a evita suferinta (apa rece) este necesar sa nu lase nici o alta maimuta sa se urce dupa banane. Odata invatat, acest comportament este transmis, chiar daca stimulul dureros dispare.

La fel si noi, uneori facem lucruri fara sa stim de ce le facem.Din generatie in generatie se transmit modalitati de comportament si atitudini  profunde fata de viata, fata de ceilalti, fata de sine, astfel ca facem, percepem, simtim, gandim, relationam  in anumite moduri pe care le-am “absorbit” de la persoanele semnificative pentru noi.Daca o generatie anterioara a invatat o modalitate de evitare a unui stimul neplacut/cauzator de suferinta sau de  “cooping” cu o trauma cu care s-a confruntat, va transmite acest lucru urmatoarei generatii. Chiar daca noua generatie nu va intalni acel stimul/trauma este posibil sa se comporte ca si cand s-ar fi confruntat candva cu acesta si ar dori sa-l evite.

Aceste scheme de a gandi, simti si actiona in lume nu au nici o legatura cu logica, cu gandirea clara si pot sa ne impiedice sa obtinem ceea ce avem nevoie in mod direct, simplu si adecvat.

Un indicator al sanatatii emotionale este acela de a fi ancorati in prezent, in”aici si acum”, de a avea energie disponibila pentru a testa/verifica realitatea inainte de a da frau liber impulsului de a actiona, simti, gandi conform unor perceptii bazate pe experiente trecute sau pe experientele generatiilor anterioare.

psiholog Claudia Briscan

Pentru ca parintii sa cunoasca si sa implineasca nevoile copiilor lor, contribuind, astfel, major la dezvoltarea lor armonioasa,  este necesar sa isi asume la nivel psihologic  angajamentul de parentare competenta.

ACEST ASPECT  PRESUPUNE TREI  LUCRURI:

1.   Sa se informeze pe toate caile cu privire la stadiile de dezvoltare ale copilului- carti, internet, consiliere psihologica de parenting, cursuri si workshopuri de parenting

2.      sa ofere/sa creeze un mediu securizant si suportiv pentru copil- sa relationeze cu respect si considerare pentru copil, pentru nevoile sale si sa cultive o relatie autentica cu copilul, dincolo de comunicari formale. Parintele sa fie interesat si disponibil pentru „planeta copilului” si conectat la universul lui!

Relatii autentice parinte-copil acceseaza si includ nivelul psihologic si presupun parinti care  vorbesc,  comunica cu copiii despre sentimentele si emotiile acestora, parinti care care ii asculta si care ofera permisiunea pentru exprimarea acestor emotii, parintii care au abilitati de a le contine si care ofera modele sanatoase de gestionare a emotiilor, parinti care se pozitioneza confortabil pentru copil in relatia cu acesta, astfel incat sa nu „intruzeze” spatiul psihologic al acestuia si nici „paraleli” cu acesta sa nu fie, parinti care permit si incurajeaza maturarea si autonomia copilului, parinti care relationeaza cu respect pentru nevoile, sentimentele, emotiile,  interesele si prioritatile copilului.

Uneori, relatiile copil-parinte se formalizeaza si tind sa fie „inchise” intr-un set rutinat de comportamnete si atitudini de ambele parti,  care nu mai contacteaza nivelul psihologic al copilului,  „ce mananci?”, „ce ai facut la scoala?”, „ ce teme ai pentru maine?” etc. Convorbirile formale, monotone si care nu sunt cuplate la universul copilului, la prioritatile sale de dezvolatre si interesele sale,  „saracesc” spatiul relational si  maresc distanta psihologica intre el si parinte.

3. sa ofere copilului ajutor de specialitate- psihoterapie atunci cand detecteaza “semne” ale suferintei psihice, ei insisi fiind disponibili pentru o interventie gen terapie de familie si psihoterapie individuala pentru a-si vindeca ranile emotionale.

Uneori modificari mici in atitudinea si comportamentele parentale pot antrena schimbari semnificative in starea copilului.  De aceea consider ca terapia si restructurarea dinamicii familiale  sunt foarte utile pentru „ a scoate” copilul din suferinta. In general, din experienta mea, secventa de lucru cea mai eficienta este urmatoarea: diagnoza copilului, diagnoza dinamicii familale, apoi interventie la nivelul adultilor sub forma consilierii parenale si psihoterapiei individuale pentru a stabili startegii de modificare a dinamicii familiale,  apoi la nivelul copilului – psihoterapie.

Cu cat actiunile, interventiile reparatorii se manifesta mai curand cu atat impactul negativ si „deformator” asupra personalitatii copilului este diminuat.

Vestea buna pentru parinti este ca orice mesaje nesanatoase ar transmite si orice comportamente daunatoare ar fi manifestat in relatia cu copilul lor, acestea se pot „repara” prin constientizare si adoptarea de atitudini sanatoase. In ceea ce priveste relatia cu copilul si  stilul de parentare, oricand puteti sa o luati de la inceput pe baze sanatoase!

Depresia este un mod de „cooping” cu viata. Un fel de invatare a neajutorarii, in care persoana nu mai vede optiuni, solutii. Intr-o situatie limita, de stres, persoana, adult acum,  poate reveni la depresie ca strategie familiara lui de raspuns emotional si comportamental in fata problemelor vietii. O interventie terapeutica eficienta va imbogati acea persoana cu noi moduri de a privi si aborda viata sa.

psiholog Claudia Briscan

Multi parinti nici nu accepta posibilitatea depresiei /„dreptul la depresie” al copilului lor ca mod de relationare/de „cooping” cu viata si cu sistemul familial. „Ce motive are sa fie depresiv?  Nu are responsabilitati: nu are facturi de platit, nu se ingrijeste de ziua de maine. Ii asigur tot ce are nevoie. Are de toate!”

Este posibil insa ca acesti parinti sa nu fie familiarizati cu „de toatele” necesare copilului, cu nevoile lui si sa fie adeptii mitului „copilarie fericita, fara griji, fara preocupari”. Insa,  un copil este foarte ocupat cu „a creste”, cu a invata despre lume si viata, cu a relationa cu sine si cu ceilalti, cu a se pozitiona in raport cu ceilalti, cu a-si implini nevoile de crestere si dezvoltare.
Astfel, chiar daca pentru  majoritatea parintilor nu exista nici un motiv pentru care un copil ar putea fi depresiv, totusi exista cauze reale care provoaca depresia la copii:

- relatia disfunctionala cu un parinte- fie parinte abuziv( fizic, verbal, emotional), fie un parinte cu tulburari de personalitate sau psihice diagnosticate sau nu ( de exemplu, depresiv sau schizofren sau borderline) fie  cu o boala cronica, fie alcoolic

- relatii conflictuale/tensionate intre parinti, copii expusi la scene de violenta domestica

-pierderea unui parinte prin deces sau separare/divort, alte evenimente legate de separare, pierdere

- parinti absenti sau care neglijeaza nevoile psihologice ale copilului lor

- copii crescuti de bunici sau bone, fara un contact semnificativ si consistent cu parintii, schimbarea frecventa a persoanelor de atasament

- rivalitate fraterna necorespunzator tratata de catre parinti si care dezorganizeaza viata copilului

- lipsa permisiunii de exprimare a furiei in sistemul familal

As vrea sa ma refer in continuare la mediul familial si relatiile stabilite de catre parinti cu copiii lor, dat fiind ca acestea reprezinta una  din cauzele principale ale  suferineti psihice a copilului. Uneori depresia poate avea la baza o relatie disfunctionala cu mama/ cu persoanele semnificative si cu mediul,  in care copilul nu primeste ce are nevoie in mod adecvat.

Daca facem distinctia intre intentiile constiente de a fi parinte bun si tendintele inconstiente – programele inconstiente dupa care parentam au legatura de regula cu modul in care noi insine am fost parentati cand eram copii –  atunci este mai usor sa acceptam ca, pe aceasta cale, a inconstientului, este posibil sa directionam/sa transmitem catre copil mesaje nesanatoase, comportamente, atitudini care ii pot rani si perturba dezvoltarea

Fapt este ca, intotdeauna,  parintii fac tot ce pot ei mai bine pentru copilul lor cu ceea ce stiu la acel moment.

Fara a culpabiliza parintii, cu titlu de informare, depresia copilului poate avea la baza, un mod defectuos de a relationa cu acesta, o carenta de suport afectiv, un mediu care nu il securizeaza sau care nu este disponibil si receptiv cu privire la implinirea nevoilor sale.

Pe de alta parte, vreau sa subliniez si importanta modului in care copilul prelucreaza mesajele venite de la parinti si mediu, astfel ca deciziile pe care le ia cu privire la sine, lume, ceilalti, ii apartin in totalitate. Dovada este faptul ca 2, 3 copii care suporta acelasi mediu familial pot elabora raspunsuri emotionale, comportamentale si strategii la situatiile cu care se confrunta foarte diferite. Pozitionari si atitudini foarte diferite fata de sine, lume, ceilalti.

O definitie pe care  o consider foarte edificatoare  este aceea ca depresia este o „invatare a neajutorarii”. Copilul invata sa se simta neajutorat, coplesit, fara iesire din situatie, fara speranta, nu mai vede optiunile, posibilitatile, solutiile. Data fiind dependenta lui fata de adulti, este de inteles perceptia copilului legata de lipsa lui de putere in a schimba mediul.

Intotdeauna exista optiuni si exista solutie la orice problema. Este vital ca un copil care sufera/un copil depresiv sa primeasca sustinere si ajutor de specialitate  (psihoterapie) pentru  a gasi noi strategii de a coopera cu viata si problemele cu care se confrunta.

psiholog Claudia Briscan

Ce m-a determinat sa scriu despre acest subiect a fost recenta intrevedere cu un parinte care imi vorbea despre copilul sau si comportamentul acestuia, fara a se gandi macar o clipa ca acesta poate fi depresiv. Cu toate ca educatoarele au sesizat si au adus la cunostinta parintilor ca acest copil este retras, rezervat, negativist si refuza sa se joace, iar  acasa fetita manifesta de ani de zile o vie rivalitate fata de fratiorul cu trei ani mai mic, desi cu mama avea o relatie conflictuala , iar pe tata il respingea , acesta considera tabloul familial ca apartinand normalitatii. Am inteles atunci ca acelui parinte ii lipseau anumite informatii si mi-am propus sa scriu un material pe care, citindu-l, sa inteleaga ce poate face pentru a-si ajuta copilul.

Scopul  nu este acela de a pune un diagnostic, o eticheta pentru  suferinta psihica a  copilului tau, ci de a o recunoaste, a accepta existenta acestei probleme in sistemul  familial, acolo unde este cazul, si de a gasi  modalitati eficiente de a sustine copilul in cresterea si dezvoltarea lui armonioasa.

Sunt necesari 2 pasi in aceasta directie:

1.Sa identifici indicatorii emotionali si comportamentali corelati cu  suferinta psihica a copilului tau

2. Sa ceri ajutor de specialitate pentru „alinarea” suferintei lui si pentru a creste capacitatea acestui copil de a se bucura de viata si a fi fericit

Indicatori ai suferintei psihice a copilului tau:

1. letargic, izolat, trist, apatic, cu mimica inexpresiva sau expresie trista, privire atintita intr-un punct fix, lipsa interesului/dorintei de a se juca cu alti copii,  retras, nesociabil, tacut, pasiv si linistit, nu necesita multa atentie

2. iritabil, irascibil, prelungind dincolo de varsta specifica de trei ani, trei ani si jumatate faza de opozitie,  faza lui „NU”,  comportament agresiv sau autoagresiv, ostilitate, crize de manie.  Intre 2 si 3 ani copilul parcurge o faza de dezvoltare, asa numita “ Faza lui NU”, care se manifesta prin a manifesta opozitie la orice vine din partea adultului. Este o perioada deseori dificil de traversat de catre parinti si de o mare importanta pentru copil. Sa acorzi permisiunea copilului de a spune Nu, a reusi sa gestionezi adecvat acest nu, inseamna sa ii conferi spatiu pentru a se dezvolta si construi propria identitate, delimitandu-se de cei din jurul sau. Daca comportamentul de opozitie se prelungeste dincolo de aceasta varsta, acesta poate constitui un indiciu al nefericirii copilului. ca se intampla ceva cu copilul.

3. anxietate, cu un simt exagerat al insecuritatii, dependent de anumite relatii/ locuri/ jucarii,  frica de orice este nou/ingrijorare excesiva fata de tot ce este nou, se calmeaza greu in perioadele in care este agitat

4. scaderea randamentului scolar sau modificare brusca a performantei scolare si a interesului pentru activitatile care ii fac placere, pierderea energiei pentru activitati obisnuite,  fobii si anxietate legate de scoala/ reactie de „catastrofa” legata de activitatile scolare

5. tulburari de somn/ schimbari ale ritmului somnului: insomnie initiala, somn nelinistit, dificultati de trezire dimineata, cosmaruri sau anumite fobii legate de noapte  sau somn excesiv

6. tulburari de alimentatie/schimbari in regimul alimentar – modificari neobisnuite ale apetitului si greutatii, fie lipsa apetitului sau poftei de mancare, fie mancat compulsiv, subponderalite/supraponderalitate (obezitate).

7.  somatizari- frecvente dureri abdominale, cefalee, dureri musculare (care nu cedeaza la tratament )

8. alte comportamente autodistructive – stat mult timp in fata calculatorului, tv-ului,  calculatorului, agitatie, frecvente accidentari

9. exprimarea unor ganduri cu privire la faptul ca viata nu are sens sau chiar a intentiei de a se sinucide, melancolie, pesimism, nefericire, indispozitie, stare sufleteasca oscilanta, lipsa sperantei, scenarii negative/expectanta a tot ce e mai rau, perspectiva negativa asupra propriei persoane, lumii, celorlati  - ganduri si afirmatii devalorizatoare cu privire la sine, viata , afirmatii legate de faptul ca nu mai vrea sa traiasca sau lipsa dorintei de a mai trai, autodeprecierea propriei persoane/ stima de sine scazuta, sentimente de vinovatie, are un negativism accentuat in tot ceea ce intreprinde, ingrijorat de viitorul lui sau al lumii

Prezenta si persistenta a cinci sau mai multe dintre aceste simptome timp de doua sau mai multe saptamani indica o depresie majora! Durata si intensitatea simptomelor fac diferenta intre depresie si o stare de tristete oarecare.

Foarte intalnita la copii este depresia mascata, in care simptomele sunt mascate de hiperactivitate, agresivitate, refuzul de a merge la scoala si acuze somatice. Copilul are tendinta de autoacuzare si dificultati de comunicare sociala.  Este iritabili si hipersensibil, cu un grad foarte redus de  toleranta la frustrare. Puterea de concentrare (atentia) este diminuata, astfel incat copiii deprimati par foarte distrati (absenti).

Datorita faptului ca un copil are o evolutie/dezvoltare stadiala, comportamentale variaza de la o varsta la alta si astfel devine destul de dificil sa faci diferenta intre depresie sau o simpla faza temporara. Parintii de obicei se linistesc cu gandul- „aceste probleme o sa dispara cu timpul, pe masura ce creste”.

Uneori parintele constientizeaza suferinta copilului si atunci este important sa se intrebe ce starneste in el acest fapt? Alteori insa, se pare ca parintele nu vede suferinta copilului. Cum de se intampla acest lucru, este iarasi o intrebare importanta.

De aceea, pentru a evita aceasta situatie, va sugerez sa fiti atenti la feedbackul pe care il primiti de la gradinita, scoala,  educatoare, invatatoare, prieteni, vecin cu privire la copilul vostru. Nu inseamna sa primiti nediscriminativ aceste pareri, ci doar sa le analizati cu atentie si sa le folositi pentru a va cunoaste mai bine copilul si pentru a intelege mai bine ce se intampla cu acesta.

psiholog Claudia Briscan